”Deși protezele mele stârnesc compasiune în ochii oamenilor, eu știu că sunt un om norocos. Am o poftă de viață cum nu...

    Publicat pe 12.11.2018 09:15

    ”Deși protezele mele stârnesc compasiune în ochii oamenilor, eu știu că sunt un om norocos. Am o poftă de viață cum nu mai văd la nimeni în jur și cea mai frumoasă familie.

    În fiecare dimineață când îmi pun protezele la picioare, gândurile mele se îndreaptă neîncetat la cei doi camarazi ai mei care nu au avut norocul meu.”

    Vasile Zbâncă este plutonier adjutant în cadrul Batalionului 405 Sprijin Logistic ,,Năsăud" al Brigăzii 81 Mecanizată din Bistrița și a participat la două misiuni în teatru de operații din Afganistan (în 2007 și 2010). În cea de-a două misiune a fost grav rănit când Humvee-ul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. În urma incidentului, doi militari au decedat, Cristian Filip și Marius Sfechiș, iar plutonierul adjutant Vasile Zbâncă a fost transportat în Germania, unde medicii au fost nevoiți să-i amputeze picioarele pentru a-i salva viața.

    Vasile Zbâncă a găsit, însă, puterea de a-și depăși traumele fizice și psihice prin sport. A participat cu mândrie împreună cu echipa României, la Jocurile Invictus de la Sidney dedicate militarilor răniți în teatrele de operații la întrecerile de handbike și volei din șezut.

    Despre militari precum Vasile Zbâncă și sacrificiul lor pentru țară s-au scris multe însă cuvintele nu pot reda fidel nici trăirile militarului aflat în misiune într-un teatru de operații, departe de casă și nici suferința veteranului rănit și a familiei lui. Sunt sacrificiile militarilor care au jurat că-și vor apăra patria chiar cu prețul vieții și se instruiesc în permanență pentru a proteja cea mai frumoasă țară pe care o cunosc, România.

    Sacrificiul impune respect!

    #sacrifiulimpunerespect #erou #veterani #InvictusGame