Oameni dincolo de uniforme Dragonii Transilvani se apropie de jumătatea misiunii și, să recunoaștem, timpul parcă...

    Publicat pe 18.11.2015 09:08

    Oameni dincolo de uniforme

    Dragonii Transilvani se apropie de jumătatea misiunii și, să recunoaștem, timpul parcă zboară, misiunile se succed cu repeziciune, zilele trec parcă neobservate, dar cel mai important este că suntem toți bine.

    Regulile de angajare ale militarilor români s-au schimbat față de celelalte tipuri de misiuni la care majoritatea dintre ei au mai participat, dar baza, operațiunile pe care militarul le execută la ieșirea în patrulă, amenințările și responsabilitatea nu sunt radical diferite, doar adaptate. De la o misiune la alta, fiecare a mai acumulat cunoștințe, experiență, astfel că adaptarea vine acum mult mai ușor.

    Plutonier major Ovidiu Weber:
    Fac parte din Batalionul 812 Infanterie din Bistrița, dar pentru această misiune m-am alăturat Dragonilor Transilvani din Dej. Sunt pentru a patra oară în misiune, o dată pe tărâm irakian și a treia oară în Afganistan. În toate misiunile am fost ajutor comandant grupă și mecanic conductor-șofer. Am avut pe mână mai multe tipuri de tehnică, în ordine cronologică TAB B33 Zimbru, TAB 77, HUMVEE, MRAP și MATV. Privind în urmă pot spune că tehnica a evoluat odată cu trecerea timpului, iar noi ne-am adaptat așa că acum avem în uz cele mai sigure mijloace dintre cele enumerate, MRAP și MATV, pe care am început să le folosim încă din 2010. S-a îmbunătățit în primul rând protecția, dar și confortul nostru al celor ce le manevrăm. Cu toate acestea, mie personal toate mi s-au părut la fel de ușor de manevrat și nu am avut probleme să mă adaptez la nici una din aceste categorii de tehnică.
    Familia îmi este aproape. Sunt căsătorit, am o fetiță și doi băieți cu care am povestit chiar azi de dimineață înainte de a-i duce soția la grădiniță. Bineînțeles că sunt nerăbdători să mă întorc acasă, dar vorbim cu ei și timpul trece mai ușor. Cei mici au doar patru ani, pentru ei este mai greu pentru că e prima dată când sunt plecat. Pentru băiatul cel mare e mai ușor, el a mai trecut prin asta și s-a obișnuit.

    Pentru fiecare dintre ei timpul trece diferit în funcție de ritmul activităților la care participă, de solicitarea la care este supus, dar și în funcție de ritmul cu care reușește să ia legătura cu familia, cu cei dragi de acasă. Sprijinul acestora este indispensabil pe toată perioada, astfel că accesul facil la mijloacele de comunicare este important. Internetul poate deja să ne transporte acasă în foarte scurt timp. Putem să-i vedem pe cei dragi când se trezesc și să le spunem „Bună dimineața”, sau să le urăm în direct „noapte bună”.
    Cu limitările programului de aici, și cu două ore jumătate diferență de fus orar, putem face parte din viața lor. Iar acest lucru ne ajută să fim, cu toată energia și concentrarea, implicați în ceea ce avem de făcut aici.

    Caporal Marius Ilieș:
    Pentru mine aceasta este a patra misiune, deoarece am fost o dată în Irak și încă de două ori în Afganistan. Am mai fost o dată aici în Kandahar, iar a doua oară în provincia Zabul. Familia este aproape de mine și mă susține, după trei misiuni au fost nevoiți să se obișnuiască cu gândul că sunt mult timp plecat. Nu e ușor să fii plecat în misiune, dar nici nu pot spune că e foarte greu. Am deja o experiență, așa că mă adaptez mai ușor acum. E greu cu adaptarea la climă, misiunile ca atare în arie, dorul de casă, dar trecem peste toate. Ne ajută și condițiile de aici pentru că sunt foarte bune, nu avem de ce ne plânge. Aș vrea le transmit celor de acasă multe salutări și să ne vedem sănătoși la finalul misiunii!
    Misiunea continuă!

    Ne-a transmis din Afganistan Radu Mureșan
    Foto: Oliver Oprea

    #România #mapn #ArmataRomâniei #Afganistan