Artileria în operaţia Javorina (II) La 10 februarie 1945, Armata a 4-a română (Corpul 2 şi 6 Armată) a reluat ofensiva...

    Publicat pe 11.02.2016 09:16

    Artileria în operaţia Javorina (II)

    La 10 februarie 1945, Armata a 4-a română (Corpul 2 şi 6 Armată) a reluat ofensiva în lungul râului Hron, spre Banska-Bystrica.
    În ziua de 10 februarie, la ora 08.30 după o pregătire de artilerie de 33 minute, Corpul 2 Armată a trecut la atac. Divizia 9 Infanterie s-a angajat în lupte grele pe pantele de sud ale munţilor Tatra Mică, de-a lungul văii Bystra, pentru a zdrobii rezistenţele inamicului din zona localităţii Myto, puternic organizată cu lucrări genistice în care germanii se apărau cu îndârjire. În ziua de 11 februarie 1945 pe un viscol năprasnic, cu zăpada care depăşea înălţimea de un metru, infanteriştii din Divizia 9 Infanterie au înaintat cu greu spre înălţimile cu cotele 819 şi 863 de lângă localitatea Myto.
    Pentru a veni în sprijinul infanteriştilor, căpitanul Şerban Stan, comandantul unei baterii de aruncătoare de 120 mm din Regimentul 9 Artilerie (Divizia 9 Infanterie) acţionând în primele linii ale infanteriei, sub un foc puternic, s-a instalat cu observatorul pe cota 819, imediat ce aceasta a fost cucerită. De aici a deschis un foc puternic cu bateria sa asupra raioanelor de rezistenţă ale inamicului şi a unor forţe inamice ce încercau să contraatace. Astfel, datorită curajului şi abnegaţiei comandantul bateriei de aruncătoare, drumul bravilor noştri infanterişti a fost deschis în dispozitivul de apărare inamic. Dar această faptă de vitejie săvârşită de bravul căpitan Şerban Stan a fost plătită cu preţul vieţii sale. O rafală de mitralieră i-a curmat viaţa.
    Tot în cadrul aceleiaşi acţiuni a Diviziei 9 Infanterie, s-a evidenţiat şi locotenentul Constantin Ionescu, comandant de baterie din acelaşi regiment, care s-a oferit voluntar să însoţească cu bateria sa Batalionul 2 din Regimentul 40 Infanterie căruia îi revenea misiunea să cucerească înălţimea cu cota 794. Timp de cinci zile, în toate atacurile succesive date de Batalionul 1, comandantul bateriei a condus cu măiestrie tragerile bateriei sale şi a cauzat pierderi grele inamicului. În ziua de 12 februarie, în urma unui puternic contraatac executat de nemţi, locotenentul a fost rănit la o mână. Deşi rana era gravă şi dureroasă, ofiţerul a refuzat să fie evacuat. A rămas neclintit la datorie, conducând focul bateriei, de care depindea în mare măsură victoria batalionului de infanterie. În această grea luptă locotenentul Ionescu Constantin şi-a pierdut braţul drept.
    Continuând ofensiva spre Banska-Bystrica, trupele Armatei a 4-a române, în cooperare cu cele ale Armatei a 4-a sovietice, au eliberat la 25 martie 1945 acest important centru industrial şi nod de comunicaţii din Valea Hronului.
    Zdrobite pe Hron, trupele germane nu au mai fost în măsură să apere munţii Tatra Mică la marginea lor estică, ci şi-au organizat apărarea în interiorul masivului, urmărind în special interzicerea direcţiilor care duceau spre Hor, Stubna şi Kremnica.
    La 26 martie 1945, Armata a 4-a a continuat ofensiva. Divizia 11 Infanterie din cadrul Corpului 6 Armată (Divizia 6, 11 şi 18 Infanterie) avea misiunea să cureţe de inamic comunicaţia Ulmaka, Vyo Javariska şi masivul muntos de la est de această comunicaţie. Pentru forţarea intrării în defileul spre Ulmaka, Regimentul 3 Artilerie Grea (Corpul 6 Armată), printr-un foc executat cu precizie, într-un timp record, a nimicit 3 baterii inamice şi a neutralizat alte 12, trăgând totodată şi asupra celor mai puternice rezistenţe ale inamicului. Precizia şi efectul acestor trageri au atras admiraţia artileriştilor sovietici, precum şi a comandantului artileriei Armatei a 4-a sovietică, general Kereţki. Din rândurile Regimentului 3 Artilerie Grea s-au distins numeroşi viteji. Printre aceştia menţionăm pe sublocotenentul Marinescu Dumitru, căpitanul Ştefan Fărcăşanu, căpitanul Novac Panait, sergentul Neagu Gheorghe.
    După eliberarea oraşului Zvolen, trupele germane şi-au reconstituit apărarea în zona împădurită de la nord-est de oraş, unde amenajaseră din timp lucrări genistice de campanie. Armata a 4-a română a primit misiunea de a cuceri acest masiv împădurit. În acest sens, Divizia 9 Infanterie, sprijinită de Regimentul 3 Artilerie Grea, a avut misiunea să cucerească succesiv localităţile Zolna şi Sebedin. În ziua de 15 martie 1945, la ora 13.30, a început pregătirea de artilerie, care a durat 30 de minute. La ora 14.00, Divizia 9 Infanterie a pornit la atac şi a cucerit, prin lupte aprige de stradă, localitatea Zolna. Divizia a fost sprijinită şi de un divizion din Regimentul 1 Artilerie Grăniceri. Militarii acestui divizion au dovedit un deosebit curaj şi dârzenie în luptă.
    În ziua de 15 martie divizia a fost atacată de tancuri pe o direcţie neprevăzută. Divizionul antitanc a reuşit să se deplaseze cu o parte din piese, în mod rapid, pe un itinerar greu accesibil şi a executat un foc precis zădărnicind contraatacul blindatelor germane. Comandantul Diviziei 9 Infanterie a apreciat că îndeplinirea misiunii diviziei de a cuceri localitatea Zolna se datorează în mare măsură acţiuni curajoase a comandantului divizionului antitanc, maior Gheorghe Brătianu.
    De acelaşi curaj şi dârzenie în luptă, printre multe subunităţi de artilerie s-au evidenţiat şi tunarii Bateriei 21 Artilerie Antitanc. În ziua de 10 aprilie 1945, flancul Diviziei 21 Infanterie era într-o situaţie critică. Comanda Regimentului 24 Infanterie şi a Batalionului 2, precum şi comanda Divizionului 2 din Regimentul 30 Artilerie erau încercuite în raionul Trene, Teplice, Dubnice. Pentru rezolvarea acestei situaţii s-a constituit o grupare de atac din care a făcut parte şi Bateria 21 Artilerie Antitanc. Comandantul bateriei, locotenentul Ion Bocan şi-a instalat trei piese antitanc în linia întâi şi a nimicit prin trageri directe cuiburile de arme automate şi rezistenţe care împiedicau înaintarea grupării de atac ce avea misiunea să despresoare trupele încercuite. Datorită curajului şi dârzeniei de care au dat dovadă în luptă militarii Bateriei 21 Antitanc, împreună cu comandantul lor, unităţile au fost despresurate în scurt timp şi fără pierderi.

    Sursa: "Enciclopedia artileriei române", de col.prof.univ.dr. Adrian STROEA, col. (r.) Marin GHINOIU, col. Gheorghe BĂJENARU, lt.-col. Florin BARBU, dr. Olga DĂNILĂ, http://www.rft.forter.ro/_wsn/01_biblioteca/pdf/c-010.pd

    #România #mapn #ArmataRomâniei #ForţeleTerestreRomâne #Focşani #Brigada8LAROM #istoriaromâniei