DIN AFGANISTAN AM LUAT DRAPELUL ROMÂNIEI

    Reîntâlnirea, după patru ani, a doi camarazi, căpitanul Gabriel Staicu şi veteranul Marius Apostol, a trezit la viaţă în amintirea lor tragicul incident din mai 2011, din Afganistan.

    În filmul vieţii oricărui om există episoade care marchează atât de puternic, încât până şi cele mai mici amănunte, detalii ale acelei zile, te fac să retrăieşti momentul. Un astfel de episod a trăit şi căpitanul Gabriel Staicu, în 2011, în Afganistan, când a intervenit pentru ajutorarea militarilor români răniţi în explozia unui dispozitiv improvizat. Deja-vu-ul s-a produs patru ani mai târziu, când soarta l-a adus, din nou, faţă în faţă cu una dintre victime, veteranul Marius Apostol.

    Ofiţerul Gabriel Staicu are un parcurs impresionant al carierei. A schimbat două unităţi foarte bune, Batalionul 811 Infanterie Dej, Dragonii Transilvani, şi Batalionul 21 Vânători de Munte din Predeal, Viperele Negre, a mers în teatrul de operaţii cu Scorpionii Roşii, iar acum este comandant de companie la Batalionul 1 Ceremoniale, onoruri militare şi intervenţie al Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. Dar, din tot acest traseu, cel mai important moment pentru el rămâne misiunea din Afganistan, cele şase luni care l-au schimbat, poate, mai mult decât se schimbă alţii într-o viaţă.

    În dimineaţa zilei de 1 mai 2011, în timp ce executam misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan cu Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab, din Craiova, am fost solicitaţi prin staţie să intervenim la colegii noştri care trecuseră cu maşina de luptă peste un dispozitiv exploziv improvizat, îşi aminteşte ofiţerul. Era prima lui misiune în afara ţării şi întâiul contact cu tragedia. Militarii români se aflau pe autostrada A1, în provincia Zabul, în jurul orei 5.30, când autovehiculul blindat, de tip MRAP, a fost atacat. Ne-am deplasat cu grijă pentru că drumul nu era curat, dar am ajuns repede. Acolo, sincer, am crezut că sunt în iad. Vedeam şase trupuri vii, întinse pe şosea. Patru au fost aruncaţi din maşină, iar ceilalţi doi fuseseră scoşi, până am ajuns noi, de membrii celorlalte echipaje. Convoiul era format din trei maşini. Celelalte două nu au fost avariate. Deflagraţia a provocat răsturnarea vehiculului MRAP şi rănirea gravă a patru dintre militari: locotenentul George Olteanu, plutonierul-major Marius Apostol, caporalul Daniel Riza şi caporalul Nicolae Barbu. A fost o încărcătură de aproximativ 200 de kilograme de explozibil. În câteva fracţiuni de secundă, blindata de 20 de tone a fost aruncată şi întoarsă la 180 de grade. A fost o imagine de coşmar. Acea maşină era întoarsă invers, pur şi simplu, cu turela în groapa unde a fost dispozitivul exploziv. Noroc că a fost lovită în partea din faţă, dacă era mai spre centru cred că nu aveau nici o şansă, explică Gabriel Staicu.

    Militarii răniţi erau conştienţi, dar imobilizaţi. Căpitanul a oferit primul ajutor şi s-a ocupat de asigurarea zonei. Trebuia îndepărtat riscul ca insurgenţii să acţioneze din nou asupra celor răniţi, până la sosirea elicopterului de evacuare.

    După acest incident, deşi l-a încercat un sentiment de teamă, fiind comandant de patrulă, ofiţerul trebuia să rămână un exemplu şi să ofere încredere subordonaţilor lui. Am coborât cu ei la cercetare, am mers cot la cot pe teren ca să le demonstrez că mie nu mi-e teamă, ca să pot să îi motivez. Puterea exemplului este cea mai grăitoare. Şi astăzi, continui să le arăt subordonaţilor mei că ordinele pe care le dau pot fi executate şi de mine întocmai, la orice oră. Aşa câştigi nu doar respectul ci şi loialitatea oamenilor tăi, în forma ei cea mai valoroasă, cea de camaraderie.

    În urma exploziei, plutonierul-major Marius Apostol a avut coloana ruptă în două locuri şi traumatisme grave la picioare. A intrat în comă şi, o săptămână mai târziu, când şi-a revenit, camarazii i-au reconstruit scena, pentru a putea înţelege ce i s-a întâmplat. Rămas cu un handicap permanent, a înfiinţat Asociaţia Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi (AMVVD) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. În septembrie, anul trecut, veteranii au făcut un tur al unităţilor militare pentru a prezenta Asociaţia. Când l-am văzut pe Apostol pe platoul unităţii, mi-a revenit scena zilei de 1 mai 2011 în faţa ochilor. Trăiam, din nou, exact dimineaţa aceea, la 5:30, căldură inimaginabilă, parcă şi soarele era în aceeaşi poziţie. Un deja-vu. Amintirile au revenit parcă şi mai vii. Indicativul meu de misiune era Foxtrot 1, el era Foxtrot 3. Aşa m-am prezentat. M-a recunoscut imediat, povesteşte nostalgic căpitanul Gabriel Staicu.

    Privind în urmă, căpitanul consideră misiunea din 2011, totuşi, o experienţă foarte frumoasă, benefică personal şi profesional. Tot prin această misiune a cunoscut şi dorul de ţară. Întotdeauna apreciem cu adevărat un lucru abia atunci când ne lipseşte. Am adus cu mine ceva din Afganistan, recunosc, drapelul de pe maşina de luptă. Nu am vrut alte amintiri, doar acel drapel, pentru că ori de câte ori ieşeam în patrulă îl puneam pe maşină. Când intram într-o stare melancolică, mă uitam la drapel şi, automat, patriotismul mă remonta.