DE PROFESIE - MILITAR

    Succesul misiunii în teatrul de operații din Afganistan are la bază o microstructură a cărei importanță este incontestabilă – grupa. Strânși în jurul unui comandant bine pregătit, cu experiență și capabil să conducă prin exemplul personal, militarii grupei acționează ca un tot unitar, aplică proceduri și perfecționează automatisme.

    Plutonierul Uţu Traian este comandant de grupă în cadrul companiei Lion a Batalionului 811 Infanterie Protecția Forței „Dragonii Transilvani”. A devenit subofiţer după absolvirea cursului de bază la Şcoala Militară de la Pitești. Încă din copilărie, a fost atras de militari, de tot ce inseamnă mediul cazon. “Primul contact cu armata l-am avut la vârsta de 19 ani, ca militar în termen, la o unitate militară de lângă Bucureşti” ne-a spus Traian la începutul interviului. Și-a dorit dintotdeauna să devină subofiţer iar pentru aceasta a participat la o selecţie, la Centrul Zonal de Selecţie de la Alba Iulia, ulterior la Şcoala Militară din Piteşti, în urma căreia a fost declarat admis.

    Subofițerul nostru crede în carieră, în ceea ce face, simte că și-a găsit locul acolo unde poate fi cel mai util organizației din care face parte. “Am vrut să merg mai departe pentru că oarecum am simţit că această meserie mi se potriveşte. Orice meserie, dacă nu o faci cu dedicaţie şi cu convingere ajunge să fie un chin. Pentru mine ceea ce fac în armată este o plăcere.” Foarte bine ancorat în realitatea din Afganistan, ne-a mărturisit că aici totul devine mai serios, lucrul în echipă este primordial, nivelul disciplinei crește semnificativ – “lucrurile acestea trebuie să le simţi, să vină de la tine, să vină din suflet, să nu le faci împins de la spate”.

    Primii pași în cariera de subofițer i-a făcut la Dragonii Transilvani, începuturile parcursului său fiind strâns legat de acest colectiv profesionist, care, pentru el, este unitatea „mamă”. În cei 10 ani petrecuți la Dej a participat la toate activitățile din poligoanele de instrucție și, evident, la misiunile din teatrele de operații, într-un cuvânt, și-a perfecționat pregătirea. “Este necesar ca primii paşi să fie făcuţi la nivelul de jos, la nivelul de comandant de grupă”, ne spune plutonierul Traian Uțu, considerând că astfel, odată ajuns în cadrul statului major, este mult mai ușor pentru un subofițer să înțeleagă mecanismele și principiile care stau la baza structurii pe care o coordonează. De altfel, rolul subofițerilor crește în fiecare an, pe măsură ce experiența, pregătirea și expertiza lor este o constantă în ecuația procesului de instrucție atât de dinamic și de ce nu, solicitant. Practic profesionalismul unei structuri de nivel batalion, rezultatele acestuia, sunt într-o foarte mare măsură dependente de nivelul de pregătire al corpului de subofițeri, de modul în care aceștia reușesc să transmită experiența acumulată, având la bază un algoritm de instrucție bine planificat și coordonat. Așa cum ne spune și interlocutorul nostru “Subofiţerul este considerat coloana vertebrală a armatei, este legătura dintre partea de conducere şi trupă, comandă trupa conform deciziilor stabilite în structura de conducere a subunităţii din care face parte”. În mod sigur mai sunt destule de făcut, totul este perfectibil , poate fi adaptat și îmbunătățit. Cât timp există cunoștințe de bază la nivelul comandantului de grupă, procesul de instruire curge lin. L-am întrebat ce inseamnă să fii comandant de grupă aici în Afganistan, zi de zi, la pregătire, în misiune, la sală, în timpul liber sau alte situații. Dincolo de faptul că această funcție reprezintă o mare responsabilitate, Traian ne-a răspuns simplu că, citez “la primirea misiunii comandantul de grupă trebuie să se transpună în fiecare dintre oamenii din subordine pentru a şti cum să distribuie sarcinile în vederea îndeplinirii misiunii. Asta conduce, în timp, la încredere atât din partea superiorilor, cât şi din partea subordonaţilor care te vor urma în orice situaţie. Este o analiză continuă dar, încă de când am început pregătirea pentru misiune, am evaluat fiecare militar din grupă, ce capacităţi are, punctele forte şi punctele slabe şi, în funcţie de această analiză, repartizez sarcinile în cadrul unei misiuni, fiecăruia ce i se potriveşte cel mai bine”, am încheiat citatul.

    Este la a doua misiune ca şi comandant de grupă în Afganistan, iar ceea ce a învăţat în aceste două experienţe este că trebuie să-și cunoască bine oamenii. La fel de fiecare dată când execută o acţiune devin importante elementele acesteia, locul, itinerarul, cum şi unde trebuie să fie oamenii în permanenţă, pericolele principale la care grupa se expune şi modul de reacţie la fiecare dintre ele. “Există şi teamă, trebuie să fim conştienţi că suntem într-o zonă de război” ne spune el, dar ca orice lider a trecut şi va mai trece prin momente sensibile. Aplicarea procedurilor standard cunoscute, evaluarea situaţiei, l-au ajutat să depășească cu bine momentele grele și să meargă mai departe. Plutonierul Uţu Traian este și rămâne un militar de carieră, vrea să parcurgă etapele pe rând, să învețe ceva din fiecare experiență și să transmită mai departe celor pe care-i conduce.”Peste o perioadă de timp aș vrea să ocup funcţii în structurile de comandă ale batalionului, ca subofiţer de stat major sau subofiţer de comandă”, ne-a spus și într-adevăr țintește sus așa cum e firesc pentru un profesionist ca el. La final Traian a trasmis un mesaj puternic și cât se poate de simplu celor care vor să urmeze cariera armelor – “să se gândească foarte serios. Armata implică foarte multe sacrificii, nu este o meserie uşoară, e necesar mult efort, aşa că trebuie să ai chemare şi vocaţie pentru a fi militar. Trebuie să simţi că îţi place şi ţi se potriveşte!”. Fără dar și poate susținem deplin acest mesaj, încrederea aduce competență și competența aduce excelență.