Sirius – prima misiune a Armatei României în afara graniţelor naţionale, după cel de-Al Doilea Război Mondial

    CONTEXT GEOPOLITIC

    Misiunea s-a desfăşurat în contextul multiplicării relaţiilor internaţionale ale României, pe fondul schimbărilor profunde produse pe harta lumii, prin apariţia, în urma prăbuşirii marilor imperii coloniale, a unor noi state independente.

    În acest cadru geopolitic, fosta colonie portugheză Angola şi-a dobândit independenţa la 11 noiembrie 1975, devenind Republica Populară Angola, stat suveran şi independent.

    România, interesată în multiplicarea relaţiilor politico-economice şi de proiectare în diverse spaţii a intereselor naţionale, pentru această perioadă în special în arealul african, a fost implicată în sprijinirea, pe diferite planuri, a puterii politice din noul stat independent, aflată în confruntare militară cu facţiunile  rebele, susţinute din exterior.

    Ca urmare a acordurilor politico-diplomatice dintre România şi Angola, la începutul anului 1980, pe aerodromul Boboc, s-a constituit Grupul de Aviaţie Român „Sirius”, cu misiunea de a înfiinţa în ţara africană o şcoală militară de aviaţie.

    Activitatea Grupului de Aviaţie Român „Sirius” din Angola s-a desfăşurat în baza Decretului S. 402/26.12.1980 şi Ordinelor MCECEI nr. 2133/P/160/14.01.1981, respectiv 2042/P/20 din 08.01.1982.

    Pregătirea, organizarea şi desfăşurarea misiunii a parcurs totalitatea etapelor caracteristice unei acţiuni militare de mare complexitate, cu proiectarea forţei la distanţe de mii de kilometri de teritoriul naţional.

    Etapa politico - diplomatică s-a desfăsurat imediat după anul 1975, până în anul 1979, perioadă în care au fost stabilite principiile colaborării româno - angoleze în vederea realizării dezideratului de realizare a nucleului aviaţiei militare populare angoleze, prin punerea bazelor şcolii militare de aviaţie pentru pregătirea personalului aeronautic atât de necesar armatei angoleze.

    Trebuie menţionat faptul că, pentru realizarea acestui contract, partea angoleză a organizat o licitaţie internaţională, licitaţie la care au participat, alături de România, alte state cu o bogată tradiţie aviatică, printre care URSS, Franţa, Iugoslavia, Portugalia, Elveţia. A fost preferată oferta României, principiile şi metodologia de formare a personalului aeronautic în şcoala românească de aviaţie fiind apreciate ca superioare altor şcoli de profil.

    Sarcina realizării acestui proiect major a revenit Ministerului Apărării Naţionale prin organismul său de specialitate, Comandamentul Aviaţiei Militare, în colaborare cu Institutul Român de Management ROMCONSULT, care era abilitat să asigure coordonarea şi managementul sistemului de asigurare tehnico-materială a misiunii. Sarcina propriu-zisă de realizare funcţională a detaşamentului tactic, Grupul de Aviaţie Român „Sirius” a revenit Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc.

    CONSTITUIREA GRUPULUI „SIRIUS”

    În vara anului 1979 s-a desfăşurat cea de-a doua etapă a proiectului, respectiv recunoşterea zonei şi a facilităţilor oferite de partea angoleză pentru demararea proiectului. În acest scop, o comisie condusă de generalul Gheorghe Zărnescu, comandantul Aviaţiei Militare, s-a deplasat în Angola pentru analiza la faţa locului a propunerilor înaintate şi semnarea contractului. Deoarece locaţia LOBITO - BENGUELA propusă de partea angoleză pentru înfiinţarea şcolii nu asigura condiţiile aero-portuare minime pentru funcţionarea unei şcoli de aviaţie, a fost semnat contractul iniţial, cu angajamentul partenerului angolez de a construi într-o perioadă de un an, după un plan românesc, noua infrastructură a şcolii.

    Imediat după această vizită, partea română a deplasat în Angola comisia de expertiză a Institutului de Medicină Aerona­utică, condusă de colonelul doctor Maurică Stoian, care avea ca sarcină selecţionarea medicală a primilor 150 de viitori elevi piloţi şi a personalului navigant, cadre militare, care urma să încadreze şi să asigure comanda şcolii.

    Ulterior, deoarece partea angoleză nu a reuşit să realizeze infrastructura pe care se angajase să o construiască, iar zona de conflict cu facţiunile rebele se apropiase de această locaţie, s-a realizat o nouă recunoaştere în luna noiembrie la NEGAGE – UIGE, localitate situată în partea de nord-est a Angolei. Acolo exista o fostă bază aeriană portugheză, care dispunea de instalaţiile minime pentru funcţionarea unui aerodrom militar, mai puţin infrastructura didactică ce urma să fie amenajată de detaşamentul român în unele anexe ale hangarelor.

    Concomitent cu aceste activităţi desfăşurate în afara graniţelor, în ţară a fost constituit Grupul de Aviaţie Român „Sirius”, format din 150 de cadre (68 de ofiţeri, 51 de maiştri militari, 4 subofiţeri şi 27 de salariaţi civili), de diferite specialităţi militare, care urma să participe la misiune.

    Din punct de vedere organizatoric, detaşamentul tactic „SIRIUS” avea în compunere structuri de specialitate, care asigurau funcţiunile necesare desfăşurării optime a procesului de învăţământ proiectat:

    – comanda grupului;

    – statul major;

    – secţia învăţământ;

    – structura de învăţământ practic-aplicativ în zbor constituită din 2 escadrile:

    – Escadrila 1 aviaţie şcoală (faza I), înzestrată cu 12 avioane IAR-823;

    – Escadrila 2 aviaţie şcoală, înzestrată cu 6 avioane BN-2 transport uşor şi 6 elicoptere IAR-316B;

    – compartimentul medical;

    – compartimentul logistic, inclusiv mentenanţa tehnicii militare.

    Comandant al şcolii a fost numit generalul Aurel Niculescu, ofiţer cu o vastă experienţă la conducerea structurilor de aviaţie, primul comandant al Comandamentului Aviaţiei Militare înfiinţat în anul 1977 şi comandant al Şcolii Superioare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” în perioada 1961-1971.

    Misiunea grupului era aceea ca, într-o perioadă de 2 ani, să pregătească şi să ateste personalul angolez al şcolii în toată gama de funcţii specifice unei asemenea instituţii, respectiv instructori de zbor, personal didactic, de stat major, tehnic, navigatori de sol, meteorologi, ofiţeri de logistică aviaţie.

    Grupul de Aviaţie „SIRIUS” a fost integrat funcţional pe parcursul anului 1980 pe aerodromul Boboc, în locaţia Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. În această perioadă s-au parcurs etapele necesare pentru constituirea structurii, pregătirea de specialitate a personalului care avea ca fundament metodica de instruire specifică şcolii româneşti de zbor, s-au desfăşurat cursuri intensive pentru cunoaşterea limbii portugheze şi, nu în ultimul rând, pregătirea informativă şi psihologică pentru executarea misiunii.

    Nucleul instructorilor de zbor pentru faza I, pe avionul IAR-823, făcea parte din Grupul de Aviaţie Şcoală Legătură (Faza I), dislocat pe aerodromul Focşani, unitate şcoală specializată pentru această fază de pregătire în zbor, din organica Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu”.

    DISLOCAREA GRUPULUI ÎN ANGOLA

    Imediat după realizarea condiţiilor organizatorice, de pregătire şi omogenizare a structurii – personalul grupului fiind recrutat pe bază de voluntariat din mai multe unităţi ale aviaţiei militare – începând cu luna ianuarie 1981 s-a început deplasarea forţelor şi mijloacelor către Angola.

    La începutul lunii ianuarie s-a deplasat pe baza NEGAGE eşalonul înaintat, care avea ca sarcină să identifice şi să asigure condiţiile minime pentru primirea personalului şi a tehnicii militare. Realitatea de la faţa locului era total diferită faţă de angajamentele asumate de partea angoleză, astfel încât, grupul român a trebuit să-şi multiplice activităţile şi să des­făşoare o muncă asiduă pentru realizarea infrastructurii de instruire şi de subzistenţă necesare.

    Pe parcursul lunii ianuarie 1981, eşalonul maritim compus din aeronavele noii şcoli de aviaţie, mai puţin cele 6 aeronave BN-2, obiectele de strictă necesitate ale personalului, alimentele cu termen lung de conservare, containerele cu materiale tehnice de aviaţie şi utilaje de aerodrom etc. a fost îmbarcat şi, împreună cu personalul de însoţire, a început deplasarea spre Angola, pe cale maritimă.

    Pe data de 1 februarie, la orele 10.33, de pe Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni a decolat cursa BOEING 707, aparţinând Companiei Angoleze TAG, având la bord 122 de pasageri care încadrau majoritatea funcţiilor detaşamentului, cu destinaţia Luanda.

    După un zbor nu lipsit de emoţii, fără escală, de 8 ore şi 45 min, pe traiectul Bucureşti – Târgu Jiu – Moldova Nouă – coasta vestică a Mării Adriatice – Roma – Insula Corsica – Alger – peste pustiul Sahara – Niger – Zair – Luanda, cu momentul culminant al „Botezului Ecuatorului” de la orele 1758, personalul român ateriza pe aeroportul „4 Februarie” din Luanda, aproape de asfinţit, la 1918, ora României.

    Epopeea „SIRIUS” pe pământ african începea a doua zi, odată cu sosirea detaşamentului principal în baza aeriană de la NEGAGE.

    Deşi, conform contractului, cadrele militare ale Grupului aveau calitatea de consilieri, activitatea propriu-zisă a acestora a constat în desfăşurarea întregii game de sarcini specifice şcolii româneşti de aviaţie. Mai mult decât atât, în primele două săptămâni de la sosire, pe aerodromul NEGAGE s-a desfăşurat o muncă titanică pentru reabilitarea infrastruc­turii, în mare parte degradată, inclusiv amenajarea condiţiilor minime pentru desfăşurarea activităţii didactice, primirea şi opera­ţionalizarea tehnicii militare, încartiruirea personalului şi crearea condiţiilor de subzistenţă şi, nu în ultimul rând, luarea de măsuri organizatorice preliminare pentru începerea activităţii de zbor.

    Avioanele IAR-823 şi elicopterele IAR-316B, după ce au fost debarcate, au fost reasamblate în baza aeriană de la LUANDA şi verificate în zbor de echipaje mixte aparţinând grupului şi Uzinei de Avioane ICA Braşov, după care au afluit pe calea aerului pe locaţia NEGAGE, pe măsură ce erau admise la zbor.

    Începând cu luna februarie au sosit pe calea aerului şi cele 6 aeronave BN-2 din înzestrarea Escadrilei a 2-a şcoală, primul eşalon de 3 avioane aterizând la data de 9 februarie, după un zbor cu şase escale pe ruta Bucureşti Băneasa-Marea Britanie-Luanda-Negage. În deplasarea către Angola, aceste aeronave au staţionat o periodă de timp în Marea Britanie, unde au fost echipate cu aparatură modernă de radio-navigaţie (sisteme VOR-DME, radioaltimetru etc.).

    INAUGURAREA ŞCOLII DE AVIAŢIE ANGOLEZE

    În ciuda greutăţilor inerente începutului şi a situaţiei dificile existente în baza aeriană NEGAGE, pe data de 11 februarie 1981 a avut loc, în prezenţa vice­ministrului apărării din Angola, festivitatea de inaugurare a ESCOLA NACIONAL DE AVIACAO MILITAR „COMANDANTE BULA” (E.N.A.M.) - Şcoala Naţională de Aviaţie Militară.

    Cu această ocazie au fost executate, pe pământul Africii, primele 20 de minute de zbor cu avioane şcoală de fabricaţie românească, într-o demonstraţie aeriană realizată de o celulă de aeronave IAR-823.

    Deşi în primele 2-3 săptămâni frecvenţa participării elevilor la cursuri lăsa de dorit, datorită măiestriei didactice a personalului român, calităţilor de excepţie ale instructorilor de zbor participanţi la misiune, situaţia a fost adusă pe făgaşul normal, ajungându-se chiar în situaţia ca personalul să facă faţă cu greu solicitărilor de ore suplimentare.

    Trebuie subliniat faptul că nivelul de instruire al debutanţilor aviatori angolezi se situa la nivelul studiilor generale (7-8 clase), ceea ce a constituit o mare dificultate pentru înţelegerea problemelor de specialitate: aerodinamica zborului, motoare de aviaţie, navigaţie aeriană, meteorologie, etc. În ciuda acestui handicap, prin perseverenţă, ambiţie, dorinţă de cunoaştere, res­ponsabilitate, dar mai ales prin punerea în valoare a calităţilor deosebite ale elevilor, programul de instruire a fost parcurs la nivelul de calitate propus.

    Primul an de învăţământ a fost deosebit de dificil din cauza sarcinilor multiple şi complexe de pregătire: 146 de elevi dintre care 54 elevi piloţi, 18 elevi în specialitatea stat major, 77 de elevi tehnicieni de aviaţie, 13 elevi meteorologi şi 7 elevi logistică de aerodrom, la aceştia adăugându-se şi sarcina pregătirii cadrelor care încadrau şcoala angoleză, fiecare membru al detaşamentului având ca sarcină pregătirea unui omolog angolez. De altfel, în al doilea an de învăţământ, personalul angolez a preluat conducerea efectivă a şcolii, însă sub asistenţa instructorilor români.

    METODICA PREGĂTIRII A PARCURS ETAPELE DE DESFĂŞURARE DIN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE AVIAŢIE.

    În prima parte a anului 1981 s-au desfăşurat o multitudine de activităţi pentru pregătirea primului an de zbor şi crearea condiţiilor didactice necesare pentru începerea procesului de învăţământ cu celelalte specialităţi militare. Deoarece produsele didactice necesare nu au fost asigurate în volum complet de structura responsabilă, activităţile au fost preluate suplimentar de personalul grupului de aviaţie. Astfel, personalul navigant a întocmit manualele de zbor pentru cele 3 tipuri de aeronave, regulile de zbor în raionul aerodromului NEGAGE şi în zonele de lucru, documentaţia de desfăşurare a pregătirii preliminare şi nemijlocite a aeronavelor şi personalului, analiza şi evidenţa zborului, planurile de zbor pentru elevii repartizaţi, dosarele pentru convocările metodice, toate în limba portugheză.

    Personalul didactic repartizat pentru desfăşurarea activităţii de învăţământ cu celelalte specialităţi militare a realizat cursurile şi manualele necesare în limba portugheză, pentru disciplinele ce urmau să fie parcurse.

    Concomitent sau ulterior acestor activităţi s-au desfăşurat activităţi teoretice la clasă cu toate specialităţile militare planificate la pregătire, în prima etapă cu elevii piloţi care urmau să treacă la activitatea practică în zbor. A continuat, totodată, preluarea materialelor sosite din ţară, amenajarea spaţiilor pentru cartiruirea personalului şi asigurarea subzistenţei acestuia, operaţionalizarea infrastructurii de aerodrom. Personalul navigant a executat zborurile de recunoaştere a raionului de zbor şi a zonelor de lucru şi s-a reluat activitatea cu instructorii de zbor după perioada de întrerupere.

    După aceste activităţi deosebit de complexe, pe data de 18 mai 1981 s-a deschis festiv anul de zbor cu un număr de 54 elevi piloţi şi personalul din comandamentul angolez al şcolii.

    ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE ZBOR

    Activitatea de zbor s-a desfăşurat în cadrul celor 2 escadrile, 19 elevi fiind repartizaţi la escadrila 1 în vederea executării zborului pe avionul faza I IAR-823, ceilalţi fiind repartizaţi să zboare elicopterul IAR-316B. În cadrul activităţilor pentru pregătirea în zbor a elevilor s-au executat salturi cu paraşuta, toţi elevii piloţi executând în total 160 de salturi cu paraşuta românească BG-7, din elicopter, în deplină securitate, deşi, de multe ori a trebuit să fie recuperaţi tot cu elicopterul din locurile de aterizare din junglă. Dintre elevii anului I repartizaţi la zbor pe avionul IAR-823, un nucleu de excepţie a fost reţinut pentru continuarea pregătirii ca instructori de zbor pe această categorie de aeronave, ceilalţi fiind repartizaţi la zbor pe aeronava BN-2.

    La sfârşitul anului, personalul grupului a fost repatriat pentru efectuarea concediului de odihnă, activitatea fiind reluată la data de 11 ianuarie 1982, când a început cel de-al doilea an de învăţământ. Sarcinile de învăţământ au fost multiple şi de o mare complexitate, pe lângă cei 53 de elevi piloţi (1 elev a decedat în accident de aviaţie), 18 elevi în specialitatea stat major, 77 elevi tehnicieni de aviaţie, 13 elevi meteorologi şi 7 elevi logistică de aerodrom s-au adăugat alţi 50 de elevi piloţi în anul I şi 10 ofiţeri care zburaseră anterior alte tipuri de aeronave. Totodată, a continuat pregătirea cu cadrele angoleze din comandamentul şcolii.

    La solicitarea guvernului angolez, începând cu luna februarie 1982, cu un număr de 20 de elevi piloţi anul II, selecţionaţi dintre cei care s-au remarcat în activitatea practică în zbor s-a intensificat pregătirea teoretică şi practică, cu executarea în cea mai mare parte a exerciţiilor de întrebuinţare în luptă. După o scurtă perioadă de aclimatizare în zborul pe timp de noapte în baza aeriană de la LUANDA, la 15 martie 1982, aceşti piloţi au fost detaşaţi în zona de sud a Angolei, executând misiuni de luptă într-un spaţiu controlat de facţiunile rivale. Activitatea s-a constituit în ceea ce mai târziu avea să se numească „lecţie învăţată”, fiind un record în materie de pregătire în zbor, de la stadiul de elev începător la calitatea de pilot de luptă, într-un interval de numai 10 luni.

    MISIUNE ÎNDEPLINITĂ

    În luna martie 1982 au fost brevetaţi ca instructori de zbor primii ofiţeri şi cei mai talentaţi elevi din anul II de învăţământ, iar din luna aprilie 1982 s-a trecut la pregătirea de luptă în zbor cu toţi elevii anului II, fiind executate exerciţii de interceptare aeriană, atac la sol, zbor la înălţime mică şi razant, luptă aeriană, serviciu de luptă în diferite stări de pregătire.

    După o activitate laborioasă, la 13 decembrie 1982, promoţia anului II de învăţământ elevi naviganţi a fost brevetată în totalitate, fiecare elev executând în medie 250 ore de zbor.

    La 18 decembrie 1982 întrega promoţie de anul II a finalizat cursurile şcolii, toţi elevii fiind avansaţi la gradul de sublo­cotenent. Ceremonia de încheiere a misiunii, care a marcat absolvirea primei promoţii de ofiţeri de aviaţie, de diferite specialităţi militare din Angola independentă, s-a desfăşurat în prezenţa ministrului apărării şi a altor personalităţi militare şi civile, parada aeriană execută de ofiţerii absolvenţi probând încă o dată profesionalismul instructorilor aviatori militari români.

    În cadrul festivităţii de absolvire, comandantul român al şcolii, generalul Aurel Niculescu a predat comanda efectivă a acesteia şi întregul material militar guvernului angolez. Se încheia astfel o misiune de excepţie a Şcolii de Aviaţie din România, personalul Grupului de Aviaţie Român „SIRIUS” fiind repatriat pe data de 30 decembrie 1982.

    EPILOG

    Astăzi, la 30 de ani de la absolvirea primei promoţii de ofiţeri a ESCOLA NACIONAL DE AVIACAO MILITAR „COMANDANTE BULA” (E.N.A.M.) ANGOLA, locaţia fostei şcoli de aviaţie este abandonată, în baza aeriană amintind de prezenţa temerarilor aviatori români doar monumentul înălţat de colonelul Tomi Liviu, închinat memoriei primilor eroi înfrăţiţi în moarte, căzuţi la datorie în data de 6 iulie 1981, maiorul aviator român Preda Gheorghe (avansat post-mortem în anul 2009 în gradul de căpitan comandor) şi elevul  aviator angolez Ruz Nelson Botelho.

    Misiunea aeriană românească în Angola a fost o premieră în istoria şcolii de aviaţie, probând potenţialul puterii aeriene naţionale şi, mai ales, a instituţiei sale de învăţământ, cu o tradiţie de un secol. Succesul ei a fost asigurat de perenitatea şi forţa acestei şcoli în expansiune la începutul deceniului nouă, când a atins apogeul existenţei sale, prin specializarea pe structuri şi locaţii a fazelor de pregătire a personalului navigant.

    Metodica pregătirii piloţilor militari a parcurs toate etapele care se derulau şi în ţară, respectiv saltul cu paraşuta, zborul pe aeronave faza I, urmat de zbor pe altă categorie de aeronave. O premieră a constituit-o metodica adoptată pentru formarea piloţilor pentru elicoptere, timpul scurt la dispoziţie impunând pregătirea acestei categorii de personal navigant, prin executarea zborului direct pe această categorie de aviaţie.

    Tehnica din înzestrarea şcolii a fost în totalitate de provenienţă românească. O soluţie excepţio­nală a constituit-o alegerea ca avion de pregătire pentru categoria transport aerian a avionului BN-2, deşi în ţară pentru această categorie de instruire se foloseau aeronavele de provenienţă sovietică AN-2, măsura adoptată având în vedere faptul că aceste aeronave erau echipate cu aceleaşi motoare cu care erau echipate aeronavele IAR-823 (ceea ce a creat posibilitatea exploatării la sol cu acelaşi personal tehnic) şi dotarea aeronavei cu aparatură de radionavigaţie modernă, care a permis zborul pe traiecte la mare distanţă de aerodrom, în condiţii de maximă securitate aeriană.

    Activitatea Grupului de Aviaţie Român „SIRIUS” s-a înscris pe coordonatele proiectate şi a asigurat realizarea acordurilor cu partea angoleză, Şcoala Naţională de Aviaţie Militară creată asigurând şi astăzi pregătirea personalului din aviaţia acestui stat.

    Epopeea „SIRIUS” a constituit prima misiune externă a armatei române după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin proiectarea forţei la o distanţă de mii de kilometri de teritoriul naţional, misiune realizată nu aşa cum era de aşteptat de o unitate operativă, ci de o instituţie de învăţământ militar, în acest caz de şcoala aripilor româneşti.

    Această misiune a şcolii româneşti de aviaţie este puţin cunoscută şi, din cauza condiţiilor şi perioadei în care a fost executată, nu a putut fi evidenţiată la adevăratele ei dimensiuni. Deşi este puţin reprezentată în sursele la dispoziţie, inclusiv în documente de arhivă (se pare că arhiva şcolii din perioda funcţionării în Angola a fost distrusă), prezenţa şcolii româneşti de aviaţie în Angola este o realitate perenă.

    În deceniul zece al secolului ce tocmai a trecut, foşti par­ticipanţi la misiunea „SIRIUS” s-au reîntors pe pământ angolez în cadrul misiunilor sub patronaj ONU, „UNAVEM”, întâlnindu-şi o parte din elevii pe care i-au format şi care astăzi conduc destinele aviaţiei angoleze, şi au comemorat memoria celor doi piloţi, unul român şi celălalt angolez, care au căzut în această misiune.

     Material preluat din Revista Forțelor Aeriene, Cer Senin