Gânduri la sfârșit de carieră militară

    Evoluția Direcției nu ar fi fost posibilă fără o mână de oameni. Un om cu vechime, din spatele cortinei, dar care a contribuit la frumoasa creștere a Direcției de Informare și Relații Publice este Cristian Dumitrescu. Acesta a adus un aport considerabil domeniului în care a activat prin implicare și devotament constante. Am avut plăcerea să stau de vorbă cu dumnealui și să rememorăm împreună câteva dintre cele mai pregnante amintiri ale carierei sale. Cristi și-a încheiat cariera militară, dar amprenta sa asupra Direcției rămâne.

     

    Bună ziua, cu cine avem onoarea?

    Bună ziua, mă numesc Cristian Dumitrescu, sunt plutonier adjutant principal în cadrul Direcției de Informare și Relații Publice și îndeplinesc funcția de Subofițer de Stat Major.

    Cu ce vă ocupați?

    În principal mă ocup de medierea între Direcția de Informare și Relații Publice și Direcția Financiară, pe linie de deconturi, diurne și tot ce înseamnă probleme financiare ale personalului Direcției. În același timp sunt și gestionar al bunurilor Direcției, bunuri care sunt în evidența Comandamentului Logistic Întrunit iar eu sunt responsabil pe loc de folosință.

    De ce cariera militară?

    De ce am ales armata? Când am plecat eu la școală, în 1979, era la modă avântul ăsta ca toată lumea să meargă în armata. Nu intra oricine - erai verificat, dădeai mai multe probe, dar am ales cariera militară pentru că nu îmi plăcea meseria pe care ar fi trebuit să o urmez în urma școlii terminate - liceul industrial din Roșiorii de Vede. Trebuia să mă duc la întreprinderea de reparat vagoane în Roșiori. Era de lucru și era mizerie. Am ales cariera militară și pentru că era o meserie sigură pe vremea aia, de fapt, și acum este. Eu am dat la Școala militară de ofițeri Nicolae Bălcescu, dar am picat și am fost repartizat în altă parte. După afișarea rezultatelor, cei care nu au intrat pe listele de la ofițeri am fost întrebați dacă dorim să fim repartizați la școala de subofițeri în funcție de media obținută la examen. Am acceptat și am urmat cursurile timp de doi ani la Sibiu, la Școala de Maiștri Militari și Subofițeri “Gheorghe Lazăr”, de unde am rămas cu niște amintiri plăcute… acum pot afirma că sunt amintiri plăcute… atunci nu îți convenea să mergi în fiecare zi la instrucție cu tot harnașamentul din rastel, în fiecare zi instrucție, școală, după-amiaza studiu, dimineața înviorare, fugi la masă, fugi la ore și alte activități militare în cadrul școlii.

     

    Am terminat în 1981, am fost al 12-lea în promoție și normal trebuia să intrăm la o repartiție- adică se afișau toate locurile și cine era primul în promoție alegea; locul respectiv se ștergea, apoi următorul, și așa mai departe, până când ultimul culegea ce rămânea. Nu am avut șansa să intru la repartiție căci după ce terminasem cu examenele au venit de la Regimentul de Gardă doi ofițeri și au ales nouă din promoție care nu intraseră în repartiție și pe care urma să îi repartizeze direct la Regimentul de Gardă- Regimentul 30 Gardă “Mihai Viteazu”. Am îndeplinit funcția de plutonier de companie 11 luni de zile după care am fost mutați cam toți din promoție ca subofițeri de control la obiectivele Ministerului.

    Adică?

    Adică unde era Ministerul înainte, în Drumul Taberei; erau niște obiective mai speciale, făceam de serviciu la punctele de control.

    Am stat la Regimentul de Gardă până în 1985. A fost o perioadă grea la Regiment- respectul era respect, munca era muncă, făceai pregătire pentru defilare în cazul diverselor vizite oficiale în România. Am fost mândru, totuși că am fost la Regimentul de Gardă că l-am văzut și eu pe colonelul Onișor, îl vedeam pe la televizor, cum venea vreun conducător de stat, el fiind comandantul regimentului prezenta onorul; și îmi plăcea la nebunie de omul ăsta și ziceam „mă, frate, cum să fac să-l cunosc și eu pe omul ăsta?” și uite că soarta a făcut să îl cunosc pe domnul colonel Onișor. Acum mi se pare o perioadă frumoasă care m-a definitivat ca militar, de acolo mi-am adunat valorile unui adevărat militar: respect și pregătire, totul.

     

     

    De pe 4 ianuarie 1994 sunt în cadrul Direcției. Am fost la financiar 5 luni de zile. S-a desființat biroul financiar, ne-a preluat altcineva în finanțare. Am rămas tot în cadrul Direcției la compartimentul de evidență a documentelor. La început, în jur de 4 luni de zile, am avut un coleg și lucram în ture. Apoi am rămas singur- atunci a fost o perioadă grea, grea. Pe lângă evidență documentelor trebuia să realizăm și Revista Presei - acum,  de această activitate se ocupă Centrul de monitorizare al MApN.

     

    În anul 2002 am plecat în prima misiune externă în Kosovo timp de 4 luni. A fost cea mai frumoasă misiune la care am participat - am rămas și acum prieten cu băieții de la Dej - am fost cu o companie de acolo...

     

    După ce am venit din Kosovo, în 2007 am plecat în Irak cu un batalion de la Timișoara.

     

    În 2009 am absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice, facultate la care m-am înscris la insistențele locțiitorului de la vremea aceea. Era în perioada când eram singur la compartimentul de evidență a documentelor și credeam că nu aș face față. Am absolvit cu 9,50 și apoi am putut fi încadrat pe o funcție cu studii superioare.

     

    Următoare misiune a fost în Afghanistan - 2010 pe 2011, la fel ca în  Irak a durat 7 luni. Aici am fost la compartimentul logisitic al comandamentului. Acolo principala misiune era să înaintăm niște rapoarte pe Kandahar- în legătură cu ce aveau nevoie: alimente, carburant.

     

    Apoi am venit din nou în Direcție și din 2011 sunt tot pe funcția asta de Subofițer de Stat Major.

     

    Privind înapoi ați schimba ceva?

     

     

    Nu, mi-a plăcut cum am evoluat în carieră - începând de la Regimentul de Gardă până aici. A fost bine așa cum a fost... au fost și zile dificile, dar am  trecut peste ele - cred că nimeni nu are o ascensiune lină, fără probleme. Trebuie să trecem peste probleme, altfel nu avem cum. Pe mine m-au ajutat foarte mult și colegii - am avut colegi foarte buni... nu ne certăm, nu nimic... poate ăsta a fost unul dintre motivele care m-au ținut în Direcție atâția ani. Unii n-au ani de armată cât am eu în Direcție...

     

    V-ați dedicat toată viața MApN. Ce-o să faceți după ce vă încheiați activitatea în cadrul Direcției

     

    Nu știu. Nu am nimic “aranjat”, dar voi căuta. Dacă voi găsi ceva tot de natura meseriei mele - financiar, gestiune, personal, m-aș mai angaja vreo 5 ani de zile, așa. Mi se pare că sunt totuși prea tânăr- la 56 de ani să ieși la pensie... Dacă nu găsesc... stau acasă frumos - ca pensionarii, în Cișmigiu, la table... vedem. Nu știm ce ne rezervă viața. Nu știi ce fac peste o oră. Sper doar că va fi bine.

    Vă mulțumesc frumos! Mult succes pe viitor.