O poveste de succes: Carmen Ionela Teşulă

               Bună ziua! Sunt sublocotenent Carmen Ionela Teşulă şi fac parte din noua promoţie de medici militari. Am ales să îmbrăţişez această carieră în ultimul an de liceu. Încă din copilărie, am fost atrasă de ordinea, disciplina şi respectul conferite de uniforma militară, având un model în familie, tatăl meu (actual cadru militar în rezervă). Însă ideea de a deveni medic militar s-a concretizat doar în clasa a XII-a, când am realizat că mi-ar plăcea să îmbin cele două domenii. Bănuiam de la început că nu va fi deloc uşor, dar asta nu m-a descurajat, din contră, mi-a stârnit curiozitatea, devenind o provocare pentru mine. Nu mă caracterizează să aleg calea mai uşoară, mereu am fost de părere că acolo unde este nevoie de sacrificii şi multă muncă, sunt şi satisfacţii pe măsură.

                Astfel, după 6 ani plini de încercări, visul meu devine realitate. Fiecare pas pe care l-am făcut în facultate, fiecare decizie pe care am luat-o, a fost o încercare, şi doar prin ambiţie, perseverenţă şi sprijinul necondiţionat al familiei mele, am reuşit să trec peste toate şi să excelez. Însă, nu examenele sau programul încărcat au reprezentat cele mai mari piedici. Pentru mine cel mai greu a fost, şi încă este, să menţin un echilibru în tot ceea ce fac. Să încerc să mă perfecţionez de la o zi la alta din punct de vedere profesional, dar totodată să acord timp suficient familiei şi prietenilor. De fapt, eu cred că adevăratul succes constă, în primul rând, în modul cum reuşeşti să păstrezi oamenii dragi lângă tine, fără ei nu aş fi ajuns în acest punct.  De asemenea, pot spune că programul mai încărcat pe care l-am avut faţă de colegii mei civili, datorat orelor de pregătire medico-militară, m-a stimulat şi m-a ajutat să fiu mai organizată şi să preţuiesc timpul. Pe lângă aceste încercări, o să-mi amintesc cu mare drag de toate momentele frumoase, amuzante, pe care le-am trăit alături de colegii mei, persoane deosebite şi mă bucur că am legat prietenii durabile. În final, conştientizez că toţi aceşti ani au meritat şi m-au format ca medic militar, dar şi ca om, au pus bazele unui caracter puternic şi bine definit.

                În timpul studenţiei am asimilat multe cunoştinţe, am participat la diferite conferinţe, congrese civile şi militare, schimburi de experienţă şi voluntariate. Nu m-am rezumat doar la a învăţa pentru examene, am încercat să diversific cât mai mult activitatea mea şi voi continua să fac asta, pentru o mai bună dezvoltare, atât în plan academic, cât şi personal. Rezultatele bune obţinute în anii de studiu, dar şi activităţile în care m-am implicat, mi-au oferit şansa unei burse Erasmus+, astfel am fost plecată pe o durată de 5 luni la Universitatea Akdeniz din Antalya, Turcia. Am avut oportunitatea să acumulez cunoştinţe noi în domeniu, să interacţionez cu studenţi şi cadre didactice care aparţin unui alt mediu, să cunosc o altă cultură, o altă percepţie asupra profesiei de medic. A fost o experienţă minunată, care mi-a conturat spiritul inovativ. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că anul VI de studenţie e an practic, petrecut în spital, pe diferite secţii. Consider că ar fi benefic şi la noi să se implementeze acest lucru, pentru experienţă şi pentru a ne familiariza şi mai mult cu ceea ce urmează să practicăm. De asemenea, am observat o relaţie mai facilă între medic şi student. Medicii şi chiar pacienţii, sunt mai permisivi în ceea ce priveşte efectuarea diverselor proceduri medicale de către studenţi în timpul stagiilor, astfel orele de practică devenind mult mai atractive şi interactive.

                În ceea ce priveşte viitorul, nu pot spune că sunt focusată pe o anumită specializare, alegerea acesteia depinde de locurile care vor fi scoase la concurs şi, desigur, de nota pe care o voi obţine în urma examenului de rezidenţiat. Am speranţa că ni se va pune la dispoziţie o paletă mai largă de specializări, nu doar nouă dar şi generaţiilor viitoare. Aveţi încredere în noi, preţuiţi-ne munca şi efortul depus, noi suntem oamenii în care aţi investit! Astfel vom fi mai motivaţi să învăţăm, iar competiţia va fi mai strânsă. Totodată, sunt sigură că va influenţa decizia multor tineri de a-şi îndrepta paşii spre această carieră frumoasă şi plină de satisfacţii.

                Indiferent de alegerea pe care o voi face, de un lucru sunt sigură şi anume că voi continua să muncesc cu aceeaşi pasiune şi străduinţă. Sper să am puterea, inspiraţia şi cunoştinţele necesare pentru a găsi, de fiecare dată, cea mai bună soluţie pentru pacienţi.

                Îmi doresc să am oportunitatea de a practica medicina într-un mediu operaţional, aceasta fiind de fapt particularitatea medicinei militare. Din punctul meu de vedere, a avea o experiență, ca medic militar, într-un teatru de operaţii este o mare reuşită, datorită cazuisticii complexe şi speciale pe care o poţi întâlni acolo, dar şi satisfacţiei de a salva vieţile camarazilor, care au decis să lupte în folosul patriei.

                În plus, mi-ar plăcea să mă axez şi pe partea de cercetare, pentru că medicina este un domeniu vast, în permanentă schimbare, care întotdeauna ne surprinde cu ceva nou. Voi încerca să fac diferite stagii în afara ţării, pentru a-mi îmbunătăţii cunoştinţele şi practica clinică, şi de ce nu pentru a aduce un plus ţării, prin preluarea unor idei bune de la alţii, care ulterior pot fi implementate şi la noi. Nu am avut gândul de a pleca definitiv în altă ţară pentru a profesa medicina, imi iubesc ţara şi sunt sigură că locul meu e aici. Nu cred că aş putea fi altundeva mai împlinită decât  aici, în locul unde m-am născut, cu oamenii dragi mie şi făcând ceea ce îmi place pentru mine, pentru noi, pentru patrie.

                Contrar aparenţelor, mulţi dintre cei care mă cunosc mă consideră o luptătoare, în adevăratul sens al cuvântului! Voi lupta în continuare, cu deplină responsabilitate, pentru a duce mai departe mândria şi onoarea de a purta atât halatul alb, cât şi uniforma militară.