Copilul meu, pana sa vii tu armata era mai usoara

    Ne-am întors de curând dintr-o misiune de șase luni în Afganistan și am avut ceremonia de întoarcere. Au venit mulți copiii, părinți și multe soții. 
    Vă spun sincer, mi s-a părut cea mai lungă ceremonie deși a durat doar câteva minute... nu mai aveam răbdare să stau drept în formație, îmi venea să fug să îmi iau odată fetița în brațe! Ne-a fost atât de dor unul de altul!

    La final, am defilat atât de mândru, prințesa mea mă urmărea cu privirea uimită, nu m-a văzut niciodată așa, eram roboțelul din poveștile pe care i le ziceam înainte de culcare.

    Oh, micuța mea, armata era mai ușoară când nu erai tu, mă duceam la muncă cu gândul doar la muncă, mergeam în tabere și misiuni fără să îmi pese cât voi fi plecat de acasă. Acum mă aștepți tu și număr orele până să te revăd, le numeri și tu. Nu pot să te mai vad cum pupi ecranul telefonului când vorbim cu video, nu vreau să știu că ai crescut un centimetru fără mine. Ești pata roz din lumea mea kaki.

    Până să vii tu armata era mai ușoară...

    Foto: Eugen Mihai