Portret de erou

    Căpitanul Nicolae Vulovici

    Căpitanul poet Nicolae Vulovici, autor a două volume de versuri – „Vitejeşti” şi „Stihuri Oţelite”, este primul ofiţer al regimentului 15 Războieni, căzut în războiul de întregire.

    S-a născut la 8 iunie 1877 în oraşul port la Dunăre, Calafat. A urmat şcoala de ofiţeri de Infanterie din Craiova şi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Genii din Bucureşti.

     

    La 1 iulie 1900, cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la Regimentul 26 Infanterie „Rovine” din garnizoana Craiova. În capitala Olteniei participă intens la viaţa literară a oraşului, contribuind, între altele, la editarea, în anul 1903, a revistei lunare „Noua Revistă Olteană”, care a avut însă o viaţă scurtă, de numai 9 numere. În decembrie 1904, la Craiova apare revista „Ramuri”, apropiată curentului sămănătorist, unde ofiţerul colaborează intens.

     

    În anul 1908 este mutat în Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, dislocat în oraşul Piatra-Neamţ, unde va rămâne până la moartea sa. În perioada nemţeană a carierei sale militare, Nicolae Vulovici a participat, de asemenea, la viaţa literară a epocii, publicând poezii în „Semănătorul”, „Neamul Românesc Literar”, „Junimea Literară”, „Flueraşul”, etc.

     

    În perioada neutralităţii a trăit ca toţi ceilalţi militari tensiunea aşteptării, sperând că va veni totuşi ziua eliberării Transilvaniei. La 2 septembrie 1914, îi scria lui C.S. Fageţel, un prieten din Craiova următoarele:

     

    „Dragă Costache,

     

    Măi, ce mai faci tu, măi frate-miu?

     

    Eu sunt mersi.

     

    Pe aici pe la noi miroase a praf de puşcă, dar pe la voi? Tot aşteptăm să trecem munţii că mi s-a urât cu atâta enervare. Să trecem Dealul şi să luăm Ardealul. Bietul Eugen Goga a murit în Galitia, săracul.”

     

    În august 1916, când unitatea sa a „trecut Dealul pentru a lua Ardealul”, căpitanul Nicolae Vulovici, comandant de companie, a căzut în luptele pentru eliberarea oraşului Miercurea Ciuc, o moarte pe care a dorit-o şi a cântat-o în versurile sale:

     

    „De-a fi să mor, tu, Doamne, dă-mi

     

    O moarte vitejească

     

    Un glonte în floarea din chipiu

     

    În lupte mă izbăvesc.”

     

    Căpitanului Nicolae Vulovici, cântăreţ al avântului şi al vitejiei, destinul i-a rezervat o moarte eroică, în fruntea companiei sale, pe măsura sensibilităţii versurilor sale.

    (Sursa: Col (r)Octavian Mancu, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2007)