Drapelul naţional

    Turtucaia, august 1916

    La 24 august 1916, în momentul în care au căzut oraşul şi întăriturile de la Turtucaia, a fost imposibil de salvat Drapelul de Luptă al Regimentului nr.2 de Grăniceri. Pentru nu a fi capturat şi să devină trofeu de război s-a luat decizia distrugerii lui prin ardere.
    Regimentul a continuat luptele până la sfârşitul războiului fără drapel, iar la 10 mai 1919 regele înmâna un nou drapel.
    Pânza drapelului Regimentului nr.2 de Grăniceri, este cea cu care, la 10 mai 1919, la Iaşi, regele Ferdinand o înlocuia pe cea arsă, la Turtucaia, în august 1916.



    Tricolorul din 1848 cu menţiunile "Dreptate, Frăţie"

    Revoluţia din 1848 a prilejuit afirmarea drapelului tricolor drept cel mai reprezentativ însemn naţional al băştinaşilor din vechea Dacie. Unul din primele decrete ale guvernului provizoriu, de la acel moment, a stabilit înfăţişarea steagului ţării.
    Decretul din 14 iunie 1848 preciza: “steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât şi pe monumentele şi decretele publice se va compune din două cuvinte: DREPTATE – FRĂŢIE”.

    Foto: Tricolorul din 1848 cu menţiunile "Dreptate, Frăţie": acuarelă de C. Petrescu



    Steagul e România!

    “Steagul e România ! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii, unde se vor naşte copiii noştri !… Steagul este totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României”.

    Alexandru Ioan Cuza, 1/13 septembrie 1863 în discursul rostit cu prilejul aniversării a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii.



    26 iunie - Ziua Drapelului Naţional

    Cele trei culori care apar pe steag ar fi fost folosite în documentele oficiale încă din timpul lui Mihai Viteazul şi se regăsesc şi pe diverse structuri de scuturi şi steme.

    Drapelul tricolor a fost folosit prima dată în Ţara Românească în 1834 ca steag de luptă când, în urma intervenţiilor domnului Ţării Româneşti, Alexandru Dumitru Ghica, Poarta Otomană aprobă folosirea de către oştirea acestei ţări a drapelului tricolor. El reunea culorile roşu, galben şi albastru dispuse orizontal, însă inegale, în sensul că prima jumătate era roşie, având pe ea mai multe stele aurii, iar partea inferioară se partaja în mod egal între galben şi albastru. În centrul drapelului era plasată stema Valahiei, respectiv acvila cruciată.



    Drapele vechi care atestă istoria românilor

    Un prim moment în istoria instituirii Tricolorului ca drapel al autorităţilor de stat l-a constituit fixarea în cadrul Regulamentelor Organice a steagurilor celor două ţări româneşti: Moldova – roşu şi albastru, Ţara Românească – galben şi azur.

    În anul 1834, în urma intervenţiilor domnului Ţării Româneşti, Alexandru Dumitru Ghica, Poarta Otomană aprobă folosirea de către oştirea acestei ţări a drapelului tricolor. El reuneaculorile roşu, galben şi albastru, dispuse orizontal, însă inegale, în sensul că prima jumătate era roşie, având pe ea mai multe stele aurii, iar partea inferioară se partaja în mod egal între galben şi albastru. În centrul drapelului era plasată stema Valahiei, respectiv acvila cruciată.
    Revoluţia din 1848 a prilejuit afirmarea drapelului tricolor drept cel mai reprezentativ însemn naţional al băştinaşilor din vechea Dacie. Unul din primele decrete ale guvernului provizoriu, de la acel moment a stabilit înfăţişarea steagului ţării.
    Decretul din 14 iunie 1848 preciza: "steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât şi pe monumentele şi decretele publice se va compune din două cuvinte: "DREPTATE – FRĂŢIE".
    La 1/13 septembrie 1863, cu prilejul aniversării a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii, s-au distribuit unităţilor militare noi drapele tricolore. Domnitorul patriot Alexandru Ioan Cuza a rostit atunci o impresionantă cuvântare în cadrul căreia a definit cu alese cuvinte steagul ţării: "Steagul e România ! Acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii, unde se vor naşte copiii noştri !... Steagul este totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României". 
    Aceste steaguri din 1863 cuprindeau tricolorul dispus pe orizontală, roşu fiind plasat în partea superioară. În centrul lor era gravată stema unită – acvila cruciată şi capul de bour, compoziţie menită a atesta noul statut politic al ţărilor române. Cele două steme reunite pe acelaşi steag erau înconjurate de o eşarfă ce avea înscrisă deviza "HONOR ET PATRIA". Pe steag era ţesută şi iniţiala domnitorului.


    , , , ,

    SEMNIFICAŢIA CULORILOR DRAPELULUI NAŢIONAL

    - Roşu – sângele înaintaşilor noştri care a botezat pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag.

    - Galben – exprimă bogăţia şi grandoarea ţării, prestigiu, virtute.

    - Albastru – seninul cerului care ne binecuvântează ţara, seninul cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul sfânt al patriei.