Bunicul a fost veteran de război și lui îi datorez faptul că am jurat pe drapel.

Oamenii Gărzii de Onoare – Sergent Dinu Constantin - Cosmin

Elisabeta Preda · 05.08.2019

”Cosmine, tu să te faci popă sau militar!” Bunicul a fost veteran de război și lui îi datorez faptul că am jurat pe drapel.
Poveștile sale despre anii în care a luptat pe front, dar și despre anii grei de prizonierat, evadarea din lagăr și lungul drum către casă mi-au rămas în suflet. Tot el a fost cel care mi-a spus Cosmin, îi plăcea numele acesta și deși nașii au ales Constantin, eu sunt tot Cosmin, nepotul lui, chiar dacă nu și în acte. 


În 2014 am îmbrăcat uniforma militară și am ales indicativul unității, nu știam nimic despre brigadă, iar în modulul de pregătire toți ne-au speriat spunându-ne cât de greu ne va fi aici. Când am venit și am fost selecționat pentru ceremonii și onoruri militare eram panicat de-a dreptul. Dar treptat, am învățat și am văzut că nu este nici pe departe atât de dificil cum se spunea, ba mai mult a început să-mi placă din ce în ce mai mult. Primul ceremonial la care am participat și care m-a făcut să înțeleg ce responsabilitate enormă ai ca militar al Gărzii de Onoare a fost în anul 2015 de Ziua Armatei la Arad. A fost un moment în care defilam pe o stradă a orașului și efectiv dintr-o frizerie a ieșit clientul pe jumătate tuns și frizerul cu foarfeca în mână, doar ca să ne vadă și să ne aplaude. 



De asemenea, ca membru al Detașamentului Drill-Team am avut parte de multe experiențe impresionante, însă participarea la Festivalul NATO din Virginia International Tattoo a fost incredibilă. Acolo am realizat că ceea ce facem nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce fac camarazii din alte armate, că putem sta cu fruntea sus, iar pentru ceea ce am prezentat am primit aplauzele unui public avizat. După ce am revenit în țară mă gândeam așa, în stilul bunicului, iată că eu un ”țăran ” din Balș am reușit să ajung în America, acolo unde mulți doar visează să ajungă și am fost aplaudat și respectat. Iar toate acestea se datorează și bunicului, eroul meu.

Foto: Anca Ciornei