Instrucție în Perii Dăii și Crinţ

MApN · 21.08.2019
În cadrul Academiei Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu’’ Sibiu, taberele de instrucție reprezintă unul dintre punctele forte al dezvoltării, atât personale cât și profesionale ale viitorilor ofițeri ai Armatei României. În ceea ce privește reputația acestora, este bine meritată. Efortul fizic intens, alături de cunoștințele necesare militarilor, atât la birou cât și pe front sunt recunoscute ca fiind de calitate superioară. Meritele sunt atât ale instructorilor din cadrul instituției, cât și a celor aleși selectiv de pe teritoriu. Acest lucru mi s-a dovedit la finalul anului 1, când am participat la modulul de cercetare și supraviețuire din taberele de instrucție Perii Dăii și Crinţ. Pe parcusul celor patru săptămâni, alături de colegii mei, am învățat să acționăm în diferite situații ca echipă dar și să ne depășim limitele. Este momentul când noțiunile teoretice ca ,,reacția la contact'', ,,traversarea unui curs de apă '', ,,echipe de cercetare și sprijin'', ajung să fie puse în aplicare. Dar să o luăm treptat pentru a vă arăta experiențele unui student militar al Academie Forțelor Terestre. Prima săptămână a început cu însușirea noțiunilor de bază în cadrul acțiunilor de cercetare. Intrarea în pădure capătă un alt sens în aceste zile. Până să ajung în academie credeam că e greu, că nu voi face față. Dar odata ajuns aici am simțit că pot orice, și asta datorită spiritului de echipa din care faci parte și cu care te ajuți. Săptămâna e completată cu cel mai lung marș pe experimenta un student AFT, marș care se desfășoară în situație tactică, pur și simplu simți că ești într-o misiune reală. Pot spune că am simțit prin ce au trecut bunicii noștri când mergeau în război, când treceau prin sate și toți locuitorii îi conduceau cu privirea și le urau succes. Ajunși la jumatatea drumului, este timpul pentru staționare, militarii fac un scurt raport pentru a fi siguri ca nu sunt pierderi, își depun armamentul și materialele, dar totuși pregătiți, simularea situației de luptă este cât se poate de reală,”inamicul nu doarme niciodată”. Ne pregătim pentru cea mai importantă parte a acestei activități, înnoptarea la marginea pădurii, necesară pentru recăpătarea puterilor pentru activitățile următoare. S-a lăsat întunericul peste tabăra creata de noi, trebuie sa fim prudenți și să ne executăm seriviciul de pază cu simț de răspundere, deoarece nu se știe niciodată când inamicul poate ataca. Ca o completare la acest cadru de poveste este spectacolul oferit de bolta cerească. Ziua următoare, toți suntem pregătiți pentru una din activitățile plăcute nouă, tragerea cu armamentul ușor de infanterie. Ca un element de noutate, o parte din colegii mei au avut ocazia să execute trageri de noapte cu lansatorul de grenade AG-7, o ședință foarte utilă în cariera acestora, ei reprezentând principalul punct de sprijin în cadrul misiunilor externe. O nouă săptămână, provocări noi. Următorul obstacol pe care îl vom înfrunta va fi o noapte de supraviețurie în condiții de izolare în teren muntos. Dar să o luăm cu începutul. După un mars de 16 km, ajungem în tabara de instrucție montană Crint. Aici, cu ajutorul instructorilor, descoperim tainele munților și adaptarea instrucției la condițiile de mediu. Desfășuram module și deplasări în vederea descoperirii eventualelor repere utilizate în cadrul orientării, analizării faunei, și nu în ultimul rând formarea și perfecționarea deprinderilor necesare crearii unui locaș de supraviețuire. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi ajunge să-mi petrec noaptea la cota 1400m, într-un adăpost construit de la zero, doar cu materiale găsite în pădure, ori că-mi voi procura hrană și unelte. Aici am învățat să-mi creez un filtru de apă, să deosebesc plantele și fructele comestibile. Dar să nu uităm și de ciupercile, melcii, lăcustele și broscuțele pe care le-am adunat fiecare și mai apoi le-am gătit. Pe lângă pregătirea de specialitate, militarii au nevoie de o condiție fizică exemplară și de un pachet de informații generale pe diverse specialități. Astfel, săptămâna cu numarul trei a fost un mix de educație fizică militară, ore de cbrn, telecomunicații, instrucție de front și legi și regulamente militare. După aceste trei săptămâni gândul la vacanță zbura tot mai des, fapt ce a făcut ca ultima săptămână, săptămâna de testări, să treacă cel mai ușor. Știam că la finalul acestei săptămâni fiecare va pleca acasă, dar asta nu ne-a făcut să ne pierdem interesul pentru rezultatele pe care voiam să le obținem în urma probelor. Chiar și pe ultima sută de metri am dat tot ce-i mai bun. Ultima zi a fost una cu o încărcătură emoțională mare, au curs și lacrimi, pentru că în ciuda greutăților întâmpinate am avut parte și de momente frumoase împreună. Privind în urmă la toate cele întâmplate, pot spune că în urma acestei tabere nu am rămas doar cu deprinderile și informațiile de specialitate, este și locul unde am legat prietenii pe viață. La urma urmei, taberele militare desfășurate de Academia Fortelor Terestre sunt unele dintre cele mai frumoase experiențe din cariera viitorilor ofițeri ai Armatei României!