În așteptarea avionului C-130 „Hercules”
- Acasă
- Articole blog
- Povești cu militari, militari cu povești
- În așteptarea avionului C-130 „Hercules”
Caporalul George Tudor a fost mecanic la grupa transport în rotația a IX-a a Elementului Național de Sprijin, în teatrul de operații din Afganistan. „Un om de caracter, care-și îndeplinește sarcinile foarte bine și cu imaginație. Pe orice a pus mâna a fost un lucru bine făcut, cu talent”, l-a caracterizat șeful de stat-major al detașamentului.

Un militar practic, ingenios și îndemânatic, și-a umplut timpul liber pe care l-a avut în cele aproape șapte luni de misiune meșterind diverse obiecte, printre care un avion cu anvergura aripilor de 2 metri, căruia i-a pus și motor și l-a testat în zbor. În așteptarea avionului C-130 „Hercules”, care i-a dus acasă pe el și pe camarazii săi, și-a construit propria aeronavă pe care, la plecare, a lăsat-o amintire în sala de recreere din tabăra românească.
„Cam din a doua lună de misiune m-am apucat de proiect și am lucrat constant la el, când am avut timp liber, câte puțin, câte puțin și a ieșit ce a ieșit! Am căutat pe internet să văd cum se face; e din polistiren extrudat, din acela care se pune sub parchet. Unde trebuia să-l îndoi îl lipeam cu scotch înainte, pentru că altfel se rupe, după care îl dezlipeam. Nici să-l vopsești nu poți direct, pentru că vopseaua topește polistirenul, așa că am folosit un fel de amorsă din aracet cu apă, peste care am aplicat vopseaua. ”

Un militar practic, ingenios și îndemânatic, și-a umplut timpul liber pe care l-a avut în cele aproape șapte luni de misiune meșterind diverse obiecte, printre care un avion cu anvergura aripilor de 2 metri, căruia i-a pus și motor și l-a testat în zbor. În așteptarea avionului C-130 „Hercules”, care i-a dus acasă pe el și pe camarazii săi, și-a construit propria aeronavă pe care, la plecare, a lăsat-o amintire în sala de recreere din tabăra românească.

„Cam din a doua lună de misiune m-am apucat de proiect și am lucrat constant la el, când am avut timp liber, câte puțin, câte puțin și a ieșit ce a ieșit! Am căutat pe internet să văd cum se face; e din polistiren extrudat, din acela care se pune sub parchet. Unde trebuia să-l îndoi îl lipeam cu scotch înainte, pentru că altfel se rupe, după care îl dezlipeam. Nici să-l vopsești nu poți direct, pentru că vopseaua topește polistirenul, așa că am folosit un fel de amorsă din aracet cu apă, peste care am aplicat vopseaua. ”
