Ora de vârf

Bogdan Oproiu · 22.10.2019
Îi urmăresc în trafic. Pare să fie oră de vârf, deși nu-mi dau seama exact ce ar putea provoca aici o oră de vârf, ținând cont că nu există program fix de muncă și febra cumpărăturilor se poate manifesta cel mult online, pe motiv de lipsă de supermarketuri. Autovehiculele nu circulă repede, dar trec într-una pe această stradă care joacă un fel de rol de șosea de centură. Mișcările militarilor sunt fluide, asemenea șirului de mașini din care una, la fiecare trei care trec, trage pe dreapta într-o mare parcare. Se rotesc în intersecție, unul după altul, fără a fi nevoie să vorbească între ei. Pe măsură ce unul intră în parcare cu un autovehicul, un altul îi ia locul și așteaptă următoarea mașină la control. Totul funcționează ca o bandă rulantă de punct control trafic.

Patru polițiști militari participă la această acțiune, trei români și un american, însoțiți de o echipă EOD canină, formată din instructor și un ciobănesc german. Plutonierii-majori Paul Trofin și Paul Dobrotă și caporalul Robert Basa fac parte din Batalionul 400 Sprijin „Feleacul”, Divizia 4 Infanterie „Gemina”. Sunt 10 de toți polițiștii militari din Cluj, colegi de mult timp și, probabil și de asta, formează o echipă care funcționează fără sincope. Lucrează alături de 10 polițiști militari americani în postul de poliție de pe Baza Aeriană Kandahar, KAF. Aici începe și pregătirea misiunii de control trafic.

Clădirea este una din puținele de beton din bază. Coridoare înguste și camere mici, funcționale, conduc la sala în care are loc briefing-ul dinaintea misiunii. Sergentul James Hopkins, „supervisor-ul nostru”, cum mi-l prezintă plutonierul-major Trofin, este cel care face prezentarea misiunii. TCP-ul (traffic control point – punct de control trafic) urmează să fie desfășurat la intersecția dintre „Arrowhead Avenue” și „Screaming Eagle Boulevard”. „E o parcare mare acolo, prezintă Hopkins situația, loc suficient pentru câine, loc destul pentru întorsul mașinilor…” „Hei, ai ajuns la fix, îmi place asta”, îi spune Hopkins lui Hellen Ajengo, care tocmai intră pe ușă. Ea și Fritz, ciobănescul german, urmează să controleze mașinile oprite pentru a detecta eventualele urme de explozibil. Punctul de control trafic este o măsură antiteroristă în KAF, pentru că, pe lângă ceea ce poate depista câinele, polițiștii militari identifică și eventualele nereguli ale documentelor, posibile acte contrafăcute…

„Am fost la un TCP și a trecut pe lângă noi comandantul TAAC-S, generalul Miles Brown, care s-a oferit el direct să ne prezinte cardul de identitate. Nu contează gradul sau ce ești, scrie aici (n.b. arătând cu mâna spre piept) poliție militară… Avem autoritate asupra oricui din bază”, îmi explică plutonierul-major Trofin, atributele statutului de polițist. Polițiștii militari au misiuni mai complexe în teatrul de operații față de cele pe care le desfășoară în țară. Sunt primii investigatori ai oricăror incidente care au loc în bază. De la simplele accidente de mașină, care sunt cele mai frecvente incidente, la furturi, incendii, orice fel de eveniment neplăcut se iscă în KAF, un polițist militar va apărea în cel mai scurt timp.    „Trebuie să cunoști puțină psihologie, să-ți menții calmul, multă atenție, pentru că răspundem la orice apel, de la oameni care se ceartă de la nimicuri, la atacuri cu rachete”, îmi povestește caporalul Robert Basa în timp ce ne îndreptăm cu mașina de poliție către locul TCP-ului. Am noroc!  Sunt unul dintre puținii oameni care intră în mașina poliției fără a fi încătușat. „Nu trebuie să facă neapărat o infracțiune ca să fie încătușat. Orice persoană transportată la secție, trebuie încătușată. Asta e procedura poliției militare. Suntem aici pentru a preveni, asta e prima noastră sarcină; de asta facem controlul legitimațiilor, că poate-s furate, pierdute, falsificate… știu și eu …și să nu apară persoane suspecte în bază”, îmi explică plutonierul-major Paul Dobrotă.

Îmi plac polițiștii militari români de pe KAF! Pe lângă profesionalismul de care dau dovadă, vorbesc și foarte bine și cu multă relaxare de misiunile lor. Și, ca să vedeți că nu există nicio asemănare între camarazii noștri de la poliția militară și personajele din bancurile cu polițiști, PM-iștii circulă singuri în mașină! Doar când au de încătușat un suspect, procedura îi obligă să ceară sprijin unui coleg. Plutonierul-major Trofin îmi și explică de ce: „Chiar dacă noi îl întrebăm pe suspect ce are în buzunare, obiecte contondente, substanțe, tot felul, poate nu-ți spune adevărul și i-ai băgat mâna-n buzunar în timp ce-l controlezi și te-ai tăiat! De aceea, un polițist încătușează, un altul face siguranța personală.”

TCP-ul s-a terminat fără incidente, Fritz și-a făcut datoria aproape o oră, după care Hellen l-a retras. Entuziasmul câinelui pentru misiune îl face să obosească repede și nu mai dă randament. Polițiștii militari au oprit câteva documente expirate de identificare a autovehiculelor, dar nu au descoperit nimic grav. Urmează debriefing-ul de la secție. De data asta participă și subofițerul de comandă, Tayler Offutt. S-au rotit bine la mașini, nimeni nu le-a făcut probleme, remarcă toți. Dacă abordarea noastră este bună și profesionistă oamenii se comportă civilizat, spune Hopkins. „N-ați avut probleme și pentru că ați impus standarde la TCP-urile anterioare. Atunci oamenii au înțeles că nu au ce să comenteze, că nu este acceptabil. Și oamenii înțeleg că trebuie să respecte legile, pentru că noi le impunem. Misiunea noastră aici este de a menține siguranța bazei și siguranța oamenilor. Există reguli și regulamente, dar toate sunt pentru a menține siguranța tuturor. Nu vrem să le facem probleme oamenilor, ci suntem aici pentru a le asigura securitatea, astfel încât să poată să-și îndeplinească datoria”, spune subofițerul de comandă american. Și asta nu e puțin lucru, la o populație eterogenă a KAF, care se ridică la aproximativ 10.000 de persoane. 


Cu militari din Batalionul de Protecția Forței asigurând perimetrul exterior al bazei, cu polițiști militari asigurând securitatea la interior, cred că nu este deloc greșit să spun că liniștea și siguranța din Baza Aeriană Kandahar se datorează, cel puțin în parte, profesionalismului militarilor români.