Alexandru-Nicolae Moiceanu, primul pe listă la admitere la Institutul Medico-Militar din Târgu Mureş

Nicolae Moldoveanu · 23.10.2019
Pare timid, însă de mic a fost curios, asaltându-şi părinţii cu întrebări. Poate de aceea, la fireasca întrebare: „ce vrei să te faci când vei fi mare?”, nu şi-a putut defini un răspuns categoric, având multiple pasiuni şi preocupări.

Cu trecerea anilor, prin tumultul firesc al claselor gimnaziale, probabil antrenat şi de imboldul concertat dintre familie şi profesori, a început să-şi cristalizeze orizontul, canalizându-şi energiile cu maximă seriozitate şi perseverenţă.

„Prima dată m-am gândit la a fi medic după terminarea Evaluării Naționale, când am optat pentru profilul real, Ştiințele naturii, de la Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia. Am ales să urmez acest profil deoarece chimia e materia mea preferată.”

Aşa începe practic, povestea sa, prin microuniversul molecular, care stă la baza naturii şi care, datorită arborescenţei sale, concretizează forme atât de diverse, complexe şi inedite, încât este aproape imposibil să nu atragă o... „fire curioasă”, aşa cum îi place lui Alexandru să spună despre el.

Pe drumul ascendent al învăţăturii, la liceu a descoperit – firesc, putem spune – biologia. Nu ştim exact dacă materia în sine sau doamna profesor a reprezentat, „startul”, cert este că, alături de chimie, această materie reprezintă formula perfectă spre medicină. „În timpul orelor aveam impresia că am învățat doar suprafața și mi-am dorit să înțeleg organismul uman și procesele lui la un nivel mai profund.”

Plecând de o astfel de premisă, calea către medicină era conturată, însă legat de armată… „am vorbit cu un cadru militar din orașul meu și m-a întrebat, când eram în clasa a XII-a, ce vreau să fac mai departe. I-am spus că vreau să dau la medicină și el mi-a prezentat această opțiune - medicina militară.”

A fost mai mult decât încântat de perspectivă, mai cu seamă când a aflat că trebuie să susţină, întâi de toate, probe sportive. Pasionat de mişcare, a considerat drept o nouă provocare baremele probelor fizice, iar aceeaşi energie l-a susţinut şi când a început epuizanta pregătire pentru examenul de la proba scrisă.

Cu cât zilele până la examen erau mai puţine, cu atât emoţiile creşteau, însă a reuşit să se stăpânească, iar când s-a văzut cu subiectele la chimie în faţă, a simţit că reuşita este de partea sa. Nu-i mai rămânea decât nerăbdarea afişării rezultatelor, care să-l departajeze de ceilalţi candidaţi. „Am văzut, pentru un moment, că sunt primul pe listă și atunci am simțit o bucurie inimaginabilă.”


Acum câteva zile, Alexandru-Nicolae Moiceanu a depus Jurământul militar, de credinţă faţă de ţară, moment încărcat de o emoţie nedisimulată, debutul parcursului a şase ani de pregătire militară şi studiu intens, la finele căruia, un alt legământ, cel al lui Hipocrate, de data aceasta, urmând a-i fi gravat în suflet.


Succes pe mai departe, student Alexandru-Nicolae Moiceanu!


Foto: căpitan Nicolae Moldoveanu