Dacă e să îmi dedic viaţa pentru ceva atunci să fie ceva cu adevărat important!
Vreau să fiu mulţumit de mine la finalul zilei şi la finalul carierei.
- Acasă
- Articole blog
- Povești cu militari, militari cu povești
- Dacă e să îmi dedic viaţa pentru ceva atunci să fie ceva cu adevărat important!
Dacă e să îmi dedic viaţa pentru ceva atunci să fie ceva cu adevărat important!
Vreau să fiu mulţumit de mine la finalul zilei şi la finalul carierei.
Vreau să fie o meserie respectată şi respectul să vină pe merit, prin muncă depusă de generaţii la rând şi construită pe scopuri nobile.
Ştiam de la început că uniforma trebuie să fie un reper important în alegerea carierei mele pentru că mi se pare că atunci când ţinuta e identică pentru toţi, diferenţierea se face pe bază de merite.
Când m-am gândit la uniformă mi s-au conturat în minte imaginile impresionante de la paradele militare.
Nu poţi să nu fii “invidios” pe militari când îi vezi defilând umăr la umăr de zilele cele mai importante ale României.
Îi vezi, sunt uniţi, sunt impecabili în ţinută, aliniere şi mişcări. Câte lucruri ştiu ei, câte au văzut, ce prietenii îi leagă când trec prin greutăţi...
Mă întrebam mereu: aş putea vreodată să defilez şi eu de ziua naţională, aş putea să îmi câştig locul meu într-o formaţie de fraţi?
Mi se părea o lumea diferită şi asta m-a ambiţionat.
Am reuşit să îmi câştig dreptul de a purta mândra uniformă.
Acum ştiu, îmi dedic cele opt ore pe zi unei cariere nobile, deşi de multe ori sunt zile întregi plecat.
Se merită, vă zic.
Vreau să fiu mulţumit de mine la finalul zilei şi la finalul carierei.
Vreau să fie o meserie respectată şi respectul să vină pe merit, prin muncă depusă de generaţii la rând şi construită pe scopuri nobile.
Ştiam de la început că uniforma trebuie să fie un reper important în alegerea carierei mele pentru că mi se pare că atunci când ţinuta e identică pentru toţi, diferenţierea se face pe bază de merite.
Când m-am gândit la uniformă mi s-au conturat în minte imaginile impresionante de la paradele militare.
Nu poţi să nu fii “invidios” pe militari când îi vezi defilând umăr la umăr de zilele cele mai importante ale României.
Îi vezi, sunt uniţi, sunt impecabili în ţinută, aliniere şi mişcări. Câte lucruri ştiu ei, câte au văzut, ce prietenii îi leagă când trec prin greutăţi...
Mă întrebam mereu: aş putea vreodată să defilez şi eu de ziua naţională, aş putea să îmi câştig locul meu într-o formaţie de fraţi?
Mi se părea o lumea diferită şi asta m-a ambiţionat.
Am reuşit să îmi câştig dreptul de a purta mândra uniformă.
Acum ştiu, îmi dedic cele opt ore pe zi unei cariere nobile, deşi de multe ori sunt zile întregi plecat.
Se merită, vă zic.