Prieteni și dușmani

Bogdan Oproiu · 20.11.2019
Prieteni și dușmani

Eram în „Camp Arena” - baza militară în care se află Comandamentul de instruire, consiliere și asistență Vest, TAAC-W, al misiunii NATO „Resolute Support” –, asistam la un curs de map reading (introducere în orientarea pe hartă) pe care-l preda plutonierul-adjutant principal Dumitru Neculau și ascultam traducerea în limba paștună a interpretului după fiecare explicație a militarului român și aud cuvântul dușman. Prima dată am zis că mi s-a părut, dar am ciulit urechile mai bine și la următoarea referire la inamic pe care a făcut-o subofițerul român, l-am auzit clar pe afgan spunând dușman.

Am descoperit apoi că dușmanul are o etimologie interesantă, în paștună provenind din persană, în limba română din turcă, probabil tot pe filieră persană, dar și în greaca veche, tot aceeași formă o are, fiind, probabil, un termen proto-indo-european. Avem cuvântul în comun cu afganii, dar și scopul misiunii „Resolute Support”, în care sunt angrenați toți românii din teatrul de operații, este tot comun, pentru că menirea ei este de a ajuta armata și poliția afgană să-și dezvolte capacitatea de a lupta cu dușmanul din interior în primul rând, pentru că talibanii pun problemele cele mai mari de securitate la adresa țării.
Polițiștii afgani care participau la cursul ținut de Neculau mi-au vorbit de dușmanul împotriva căruia se pregătesc să-și apere țara și poporul. 


În Afganistan, poliția nu are rolul clasic pe care i-l știm noi, ci sunt foarte mult folosiți în acțiuni militare, ideea de plecare fiind și aceea că motivația lor este mai mare decât în cazul armatei, pentru că poliția este recrutată pe plan local și este mai dispusă să-și apere familia și localitatea. Se întâmplă ca la unele operații întrunite, poliția să fie în prima linie și armata în spatele lor, deși ar trebui să fie invers. Ei sunt și cei mai expuși, pentru că posturile de poliție și checkpoint-urile pe care le conduc sunt răspândite prin provincii și din punct de vedere al dotării, înzestrarea este mai slabă decât a armatei. O directivă a misiunii „Resolute Support”, pe care consilierii militari români pe linie de poliție militară s-au străduit s-o implementeze, prin negocieri îndelungate cu decidenți militari afgani, a fost reducerea vulnerabilității poliției. „Am reușit să reducem numărul de checkpoint-uri cu 20%, pentru că multe erau rămase de pe vremea războiului cu rușii și nu aveau utilitate. Am încercat să trimitem armata în arie, în locul poliției și poliția să o aducem în oraș, unde îi este locul. S-au redus pierderile de vieți omenești și s-a întărit securitatea în orașe. A fost o directivă a misiunii și fiecare a trebuit să o adapteze la cerințele localităților, a provinciei… și a mai contat și cât de convingător ești”, spune Neculau.
Mai toți consilierii militari români din TAAC-W mi-au vorbit de provocările misiunii de nouă luni de zile pe care au desfășurat-o în provinciile Badghis, Farah, Ghor și Herat, aria de responsabilitate a comandamentului lor. Războiul îndelungat, cultura, situația de fapt, cutumele determină un anumit fel de desfășurare a lucrurilor, neobișnuit pentru noi, românii, chiar dacă și pe noi ne-a învățat viața să fim adaptabili.

Nu doar poliția este folosită în alte scopuri decât la noi, dar și în interiorul armatei, câteodată realitatea de pe teren este alta decât în planurile de operații. Căpitanul Adrian Micu face parte din echipa de consiliere a armatei naționale afgane, ANA, pe linie de informații. În țară lucrează la Biroul S2 din Regimentul 317 ISR „Vlădeasa”, așa că misiunea din teatrul de operații, de consiliere a batalionului de Intelligence din cadrul Corpului 217 ANA s-a potrivit perfect pe ceea ce face în mod curent. Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. „Obiectivul meu este să consiliez structura de informații a Corpului de armată și comandantul kandakului (n.b. batalion) să folosească sistemele pe care le are la dispoziție cât mai bine posibil. În trecut, însă, în Farah, provincia din sud, au fost lupte puternice și militarii din Intelligence Kandak (batalionul de culegere informații) au luptat corp la corp cu ceilalți infanteriști și au luptat foarte bine. Și din cauza asta li s-a tras utilizarea mai mult pe parte de infanterie decât pentru culegerea de informații.”

Unele acțiuni ale consilierilor români fost mai eficiente decât altele, dar când au avut succes, acesta a însemnat mult, nu doar pentru cel implicat, dar mai ales pentru capabilitățile armatei afgane. Căpitanul Bogdan Grama e ofițer mecanic de marină, dar a lucrat în logistică și apoi în achiziții la Direcția Hidrografică. În TAAC-W a făcut parte din echipa de consilieri pentru poliția afgană, a lucrat cu comandantul unei unități de logistică pentru buna organizare a activităților și a supervizat achizițiile făcute de afgani cu resursele financiare ale misiunii „Resolute Support”. Dar satisfacția cea mai mare a avut-o din alt ajutor pe care l-a dat afganilor. „Am reușit ca la spitalul poliției de aici să le cumpăr un aparat cu raze X; i-am convins pe americani să-l bugeteze, deși, în mod normal nu este unul din lucrurile pentru care se asigură fonduri. E cea mai mare realizare din viața mea! Aici, o rană înseamnă moarte”, spune Grama.
Militarii din prima rotație de pe Herat, TAAC-W, și-au terminat misiunea și peste câteva zile urmează să se întoarcă în țară după nouă luni petrecute în Afganistan. Au venit în necunoscut - deși mulți dintre ei au mai avut misiuni în teatrele de operații înainte -, deoarece pentru ce au avut de făcut în comandamentul regional de Vest al „Resolute Support”, nu putea să-i pregătească nimeni, pentru că nimeni nu a mai fost aici înainte. Dar au reușit să-și facă prieteni aici, printre militarii aliați și printre partenerii afgani, pentru că nu doar dușmanul comun apropie oamenii, ci mai ales scopul comun, care în acest caz a fost mai multă securitate asigurată Afganistanului.