Prima dată în Afganistan - cum a fost experienţa mea

Sublocotenent Alexandra Munteanu

Alexandra Munteanu · 22.11.2019
"Ce mult am așteptat misiunea asta!
Cu o noapte înainte de zbor nu am putut să dorm.
După 14 ore am ajuns în baza militară din Kandahar.
Frig. Zgomot de drone. Clădiri joase. Buncăre. Mult praf.
 
Primim vestă antiglonț, cască, armament și muniție.
Ni se face prelucrarea de securitate și suntem îndrumați spre camere. O dronă trece zgomotos deasupra noastră. Privesc cerul și urmăresc drona. E același cer. Știu că pare prostesc dar mă gândesc pentru un minut la cerul întins deasupra tuturor. E același cer pe care îl vedem în România doar că aici e plin de zgomot parcă. E agitat. Ce diferență poate fi între țări!
 
Încerc să adorm și iar nu pot, vreau să se facă ziua să vizitez baza. Sunt pentru prima dată într-un teatru de operaţii!
 
 
Dimineața când ies din clădire și merg spre cantină mă întâlnesc cu militari din alte țări și ne salutăm respectuos. Mă concentrez să nu mă rătăcesc printre clădiri și buncăre. Observ o sala mare de sport și un teren de fotbal. Mă bucur că se pot recrea și ei aici.
 
Mâncarea este bună și diversificată. Totuşi, mâncarea noastră românească e cea mai bună!
 
Mă întâlnesc cu un coleg de academie și din primele replici îmi dau seama că s-a schimbat, e mai serios și mai responsabil. Îi dau pachetul cu mâncare pe care i l-am adus de acasă de la mama lui și mergem spre Centrul de Comandă al Companiilor. Pe drum îmi povesteşte cum au fost lunile ce au trecut și sunt atât de mândră de el. Acum puţin timp eram studenţi în academie iar acum îmi văd colegii comandanţi de plutoane în teatrul de operaţii, în misiuni de patrulă, Guardian Angel (misiune ce constă în transportul și escortarea instructorilor pe timpul deplasării în și dinspre centrele de instruire ale forțelor de securitate afgane), misiuni de securizare a intrării în Baza Militară Aeriană Kandahar (pentru a nu permite accesul vehiculelor, materialelor sau personelor neautorizare) sau în comandament.
 
Observ cum toți militarii își apleacă capul când trec pe lângă monumentul pe care sunt scrise numele eroilor care au respirat pentru ultima oară aerul din Afganistan. Sunt colegii lor și parcă îi aud cum îi salută pe nume.
 
 Foto: Laurenţiu Turoi


În altă parte, mă întâlnesc cu un plutonier și îl întreb după un schimb scurt de replici ceva ce voiam de mult să aud de la un veteran după câteva luni în teatrul de operații: "Ce le răspundeți oamenilor care scriu în comentarii că veniți aici pentru bani?" I se încrețește fruntea arsă de soare, plină de praf și transpirație. Aprinde o țigară și ne așezăm pe o piatră. "Doamna sublocotenent, dacă voiam să fac bani plecam în străinătate, ca verișoara mea. Face două mii de euro pe lună ca ospătăriță. Cam cu atât suntem plățiți și noi dar până trece o lună aici faci zeci de patrule din care riști să nu te mai întorci. Viața mea valorează mai mult decât banii ăștia. Mai este vorba și de sănătate. Mulți s-au întors invalizi din misiuni. Doamne ferește! Dacă cred că se îmbogățesc îi aștept în armată, aici, lângă noi, în patrule, zi și noapte. Trec cu vederea acele comentarii deși mă dor. "
 
Aștept să își termine țigara, mai vorbim puțin despre misiuni și plecăm fiecare în altă direcție.
Într-o altă zi, l-am întrebat pe un caporal cum le explică el civililor care zic că armata nu este necesară pe timp de pace. Zâmbește și îmi răspunde scurt: „armata pentru țară e ca sistemul imunitar pentru organism. Nu te gândeșți la el până nu te îmbolnăvești și îți dai seama, de fapt, câtă nevoie ai de el”. E mândru pentru că el a inventat comparaţia asta într-o discuţie aprinsă cu nişte civili. Îi dau dreptate. Cred că a răspuns la întrebare pentru toți. Sper, cel puțin.
 
Nu cunosc mulți oameni aici în bază dar nu mă simt străină. Ne salutăm respectuos între noi și mergem grăbiți. Aș vrea să stau de vorbă cu toți.
 
 
M-am mirat să găsesc printre militarii români şi o uniformă americană. Era o doamnă din Forţele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, vizibil emoţionată, vorbind cu militarii noştri şi purtând peste tot un cadou de suflet primit de la ei – un magneţel de frigider cu Transfăgărăşanul. Am salutat-o în engleză dar am râs amândouă pentru că ea mi-a răspuns în română. Am aflat imediat că e româncă, din Cluj, şi că a plecat din ţară în 2006. Din 2013, face parte din US Air Force şi a venit într-o delegaţie aici, în Afganistan. Normal că întrebarea care mi-a venit instant în minte a fost “Cum sunt văzuţi militarii români de către americani?” şi am fost atentă la reacţia ei, pentru că voiam un răspuns sincer. Mi-a zâmbit aşa cum îţi zâmbeşte cineva înainte de a-ţi da o veste bună şi mi-a vorbit minute în şir despre cuvintele de laudă pe care le aude la adresa noastră. O întreb, fără menajamente, de ce nu a ales armata României şi cu un ton supărat îmi spune că  aşa  a luat o întorsătură viaţa ei în 2006 şi că România şi SUA sunt state aliate şi au aceeaşi misiune. Cred că oriunde ne-ar purta paşii în lumea asta nicăieri, nicăieri nu e ca acasă la noi. Eu nu am stat mai mult de câteva luni peste hotar dar o văd în ochii ei.  
 


Foto: Laurenţiu Turoi

Seara, într-un colț de platou mulți militari echipați se pregătesc de patrulă iar comandantul le dă ultimele indicații cu harta în mână. Preotul îi binecuvintează pe toți și pleacă.
 

 Foto: Marius Galanton


Am stat câteva zile și am reușit să stau de vorbă cu câțiva militari. Sunt cei pe care i-ați văzut în postări pe pagină de facebook a MApN. Sunt oameni extraordinari, aici, departe de tot ce au construit acasă. Mai sunt câteva luni de misiune și se vor întoarce acasă.
 
Sunt mândră de ei toți și sper să se întoarcă cu bine acasă.
 
După un zbor lung, am ajuns din nou acasă. Au trecut câteva zile și deja mi se făcuse dor de străzile mele, de orașul meu, de tot. Nu vreau să îmi imaginez cum e după șase luni de misiune. Și mai e un aspect, pe mine nu mă așteaptă acasă niciun copil... Respect pentru militarii noștri dislocați în teatrele de operații!"
 
Text: Sublocotenent Alexandra Munteanu


Foto: Laurenţiu Turoi

PS: Singura mea fotografie din Afganistan :))