Unde greșește CTP

Col. (r) Florin Jipa · 18.12.2019

Cristian Tudor Popescu, în articolul „Un bătrân = un bătrân”, vine cu teoria că partidele politice nu vor să desființeze pensiile militare deoarece nu vor să se confrunte cu armata, pe care au folosit-o la Revoluția din decembrie 1989 și au de gând s-o folosească și pe viitor.

„90% dintre pensiile zise speciale sunt ale militarilor. Deci, despre ce vorbim? Eliminarea pensiilor „nesimțite” înseamnă o confruntare directă cu armata.

Pe care PNL, urmând exemplul PSD din ultimii 30 de ani, nu o va declanșa niciodată. De ce?

Păi, deoarece cu armata poți să dai o lovitură de stat, ca aceea din 22 decembrie 1989, cu civilii, fie și cei de la 10 august, nu poți.”

Nu vreau să-l acuz pe domnul Popescu de fake news, ci mai degrabă de lipsa documentării. În primul rând, pensiile militare nu sunt 90%. Ele sunt cam 50%, celelalte aparținând funcționarilor din MAI, penitenciare, servicii etc. Dintre toate așa zisele pensii speciale, cele ale militarilor din MApN sunt cele mai mici.

Militarii nu au primit pensiile de serviciu ca o răsplată după revoluție, așa cum afirmă jurnalistul că „în urma acestei mascarade sângeroase, armata și-a câștigat privilegiile pe care le are și astăzi”. Din contră, ei au fost singurii care au avut aceste pensii chiar dinainte de făurirea statului național român.

După Revoluție, magistrații, parlamentarii și alți funcționari cu statut special au început să aibă pensii pe legi speciale, unele ajungând la valori astronomice, dar ele nu sunt militare.

În toate armatele moderne, fie că sunt din țări membre NATO, din Rusia, China, Maroc, Israel etc, există sistemul pensiilor militare. Oare de ce?

Cred că domnul Cristian Tudor Popescu nu înțelege chiar rostul unei armate, pe care-l voi explica, în doar câteva cuvinte: știu că domnia sa a participat la Revoluție deoarece așa a dorit atunci. În stradă a făcut ce a considerat de cuviință, când s-a plictisit s-a dus acasă, s-a încălzit, a mâncat și s-a odihnit. Pe urmă s-a întors pe străzi, cînd a dorit.

Spre comparație, militarii au fost pe străzi că așa au primit ordin, au acționat cum au primit ordin și s-au retras cînd au primit ordin. Asta este esența unei armate, respectarea ordinului. Diferența dintre un militar și un civil, este că primul este instruit să-l apere pe civil cu prețul vieții lui. Iar asta nu este o alegere.