O familie pentru cerul senin al României

Lucian Irimia · 20.12.2019
Se ştiu multe despre sacrificiile pe care le fac militarii. Pentru o familie formată din doi apărători ai ţării, el şi ea, acestea sunt duble. I-am găsit la Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu din Bacău pe soţii Daniela şi Gabriel Tăbăcaru, pilot şi meteorolog, uniţi de  dragoste şi pasiunea pentru profesie.
 
Era începutul unei noi zile de instrucţie la Baza 95 Aeriană. La briefingul de începere a activităţii de zbor se verificau şi se prelucrau ultimele date. Ofiţerul meteorolog, locotenentul Gabriel Tăbăcaru le-a precizat piloţilor starea vremii şi posibilele schimbări climatice. Au urmat alte prezentări specifice şi ... la zbor! La sfârşitul activităţii l-am văzut cum a schimbat câteva vorbe, nişte priviri deosebite, apoi a fost o mică strângere de mână cu căpitanul Daniela Tăbăcaru, pilot de IAR-99 Şoim. Pe ea o ştiam de ceva timp. Am urmărit-o de multe ori la zbor, inclusiv cum distrugea ţintele în poligonul Smârdan.

În dimineaţa aceea de toamnă frumoasă am ajuns-o din urmă pe breteaua ce duce la turnul de control. Mi-a zâmbit şi mi-a confirmat că ofiţerul meteorolog de la briefing este soţul ei. Am dorit să aflu mai multe despre ei, despre povestea lor de dragoste, despre pasiunea lor. După zborul din acea zi am aflat ce înseamnă să fii o familie pregătită pentru apărarea cerului senin al ţării de la soţii Tăbăcaru. O pereche frumoasă, cu o pasiune pe măsură, cu doi copii zglobii, Giulia şi Dominic.

Locotenentul Gabriel Tăbăcaru s-a născut la Ploieşti, unde a absolvit un liceu civil din localitate. Inspirat de tatăl său care era militar, a ales să urmeze Academia Forţelor Aeriene de la Brașov, specialitatea artilerie antiaeriană de forţe terestre. A absolvit-o în 2013, după care a urmat repartiţia la Focşani. A lucrat pe complexul antiaerian autopropulsat Gepard. S-a căsătorit cu Daniela şi a apărut Giulia. În 2016 a venit lângă familie, la Baza 95 Aeriană. Atunci a apărut şi Dominic. În 2017 a urmat cursul de meteorologie, şase luni la Baza Aeriană de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic de la Boboc, iar acum este singurul ofiţer meteorolog al unității.
Armata era în suflet încă dinainte de a mă naște!, a spus Gabi, aşa cum îl alintă Daniela pe soţul său. Ambii părinți au lucrat în sistem, am prins și revoluţia, aveam un an. Eram ascuns la Ianca, aşa spun ai mei. Concluzie ... eu doar am urmat cursul!

Îi place artileria antiaeriană fiindcă e un fan al armelor, mai ales cele de calibru mare. Consideră că este o armă frumoasă, dar din punctul său de vedere, pierde teren pe zi ce trece, din păcate! Şi acum îi mai este dor de Gepard. Crede că sunt diferențe între forţele terestre şi cele aeriene. Depinde din ce parte priveşti. Locotenentul Tăbăcaru le simte tot kaki, doar că uşor intră în suflet culoarea albastră. A fost o alegere pe care nu o regretă, fiindcă a fost făcută pentru a reîntregi familia.

Contactul cu Baza 95 Aeriană a fost unul chiar călduros, mai ales că am venit aici iarna, iar colegii de aici, au fost mai primitori decât mi-aş fi putut imagina. Unitatea e mare şi încă nu am ajuns să-i cunosc pe toţi. Am ales specializarea meteo tot pentru familie, pentru a fi mai aproape de pilotul meu, pardon ... soția mea, a afirmat zâmbind Gabi.
Discuţia alunecă spre subiectul familie. Când muncesc la unitate, Gabi şi Daniela sunt militari şi se comportă ca atare. Acasă, ceea ce e foarte important pentru ei, nu vorbesc de problemele de la serviciu. Gabi lucrează şi în turnul de control. Soţia, Daniela, este pilot. Pentru mulţi, este o meserie periculoasă.

E greu să iubeşti un pilot! Da, este greu de ... prognozat iubirea.  Niciun zbor nu seamănă cu altul şi nicio zi nu seamănă cu alta! Am încrede în ea, ştiu că poate. Mă întreabă câteodată înainte de a se urca în avion, dacă chiar e vreme de zburat. Pentru mine, zborul e foarte simplu, atât timp cât pot aduce piloţii la aterizare în condiţii de siguranță, mai ales când afară urmează ceva urât. Nu pot decât să mă bucur când îi văd zâmbindu-mi, a declarat locotenentul Gabriel Tăbăcaru.

Căpitanul Daniela Tăbăcaru este din Găești, Dâmbovița, absolventă a Colegiul Naţional Militar de la Breaza, a Academiei Forţelor Aeriene, specialitatea piloți. A urmat repartiţia la Baza 95 Aeriană. Are la activ 45 ore zburate pe Iak-52 şi aproximativ 200 pe IAR-99 Standard şi Şoim. În această vară a trecut cu brio proba de centrifugă la Dayton, Ohio, USA.
Armata mi-a plăcut dintotdeauna pentru disciplină, uniformă. Aviaţia îmi aduce plăcerea de a zbura, de a vedea lumea de sus, norii, munţii, marea. Nu am fost niciodată pasionată de avioane ca obiecte, ci de frumuseţea zborului. Primul contact cu aviaţia a fost haotic. La primul zbor eram pierdută în spaţiu, la propriu. Indiferent câtă teorie am cunoaște, practica este cea care ne desăvârşeşte cu adevărat, a afirmat Daniela.
Primul zbor în simplă comandă a însemnat confirmarea ca locul său este în avion și că niciun alt birou nu o poate face fericită. Este un om căruia îi place să fie înconjurat de semenii săi, dar când vine vorba de zbor îi place să fie singură. Ea cu avionul şi norii ce o înconjoară. Zborul înseamnă ieşirea din cotidian, depăşirea unor limite, adrenalină, un risc împletit armonios cu frumusețe, cu împlinire şi satisfacție. La parada de Ziua Naţională din acest an a zburat alături de colegii săi peste Arcul de Triumf.

Peste pasiunea ei a venit dragostea lor. Relaţia a început în timpul academiei. Gabi i-a scris un mesaj, de la care au curs alte zeci. Prima întâlnire a fost de ziua lui ... chiar la show-ul aerian BIAS 2012, pe 21 iulie.
Era o zi superbă, deasupra Bucureștiului se auzeau motoarele celor de la Turkish Stars, iar noi, timid am început să ne ţinem de mână. Acela a fost începutul nostru. Primul sărut a venit tot în ziua cu BIAS. Nu eram în uniformă, şi-a adus aminte Daniela.

Ne uităm la pozele cu cei mici. Sunt o familie fericită. O pasiune, o dragoste ce merge mai departe. Sunt sacrificii, sunt dorinţe. Daniela consideră că este plăcut să meargă împreună cu Gabi la serviciu, însă odată intraţi pe poartă sunt colegi. Au un program încărcat, abia au timp să se vadă pe aleile unităţii.

În opinia mea, a fi mamă este ceva cu care o femeie se naşte, a spus Daniela privind la pozele celor mici. Îi curge prin vene iubirea de copii. A fi pilot este o alegere pe care o face, deşi ştie la câte riscuri se poate supune şi în acelaşi timp îi poate supune și pe copii ... Eu mi-am asumat riscul de a fi mamă pilot cu încrederea că le pot împăca pe amândouă. Simt că îmi vin natural, simplu... Până acum nu am fost dezamăgită.

Daniela şi Gabriel sunt doi tineri, doi militari care se iubesc şi care doresc să fie printre cei mai buni. Da, sunt sacrificii multe, dar au doi copii frumoşi care le-au schimbat viaţa. După ce s-au reunit la Bacău o aveau deja pe Giulia. Nu le-a fost greu, deoarece a fost un copil foarte cuminte şi s-au sprijinit reciproc, şi-au împărţit sarcinile casnice, încât niciunul să nu simtă greul.

Odată cu venirea pe lume a lui Dominic în familia lor, a venit şi Vio, mama Danielei, care s-a mutat la Bacău ca să îi ajute. Aşa că, pilotul a putut să se întoarcă la meseria sa, la zbor, la vechea pasiune ...
Odata cu Vio a dispărut orice grijă, deoarece le face pe toate. Noi mergem liniştiţi la serviciu, iar când venim acasă singurul lucru pe care îl mai avem de făcut este să ne iubim copiii, să petrecem timpul cu ei, să le oferim multă atenţie, a specificat căpitanul Daniela Tăbăcaru.  
 

Cererea în căsătorie a fost, în uniformă, la Boboc, în momentul în care eu am coborât din avion, după un zbor foarte frumos cu căpitan-comandorul Ion Florea, instructorul meu. Gabi s-a aşezat în genunchi lângă avion şi mi-a cerut mâna spunând că vrea să fiu lângă el toată viaţa şi să fiu mama copiilor lui. Eu nu apucasem nici măcar să îmi dau casca jos de pe cap. M-am emoționat foarte tare. Nu mă aşteptam!
Căpitan Daniela Tăbăcaru
 

Copiii când ne văd pe amândoi în combinezon şi plecăm la serviciu ne întreabă pe fiecare: Pff... tati, te duci la soldați? Mami, tu zbori? Ce poţi să mai spui! Îmi vine să nu mai plec şi să rămân cu ei acasă sau la grădiniță. De multe ori îi găsim dormind când ne întoarcem de la zbor. Asta e ..., vorba lor: părinții ăștia! Peste cinci ani mă văd la școală, de mână cu copiii. Am deja două absenţe până acum la serbările fetiței!
Locotenent Gabriel Tăbăcaru