Școala teatrului de operații

Bogdan Oproiu · 15.01.2020

Mazār-i-Sharīf, capitala provinciei Balkh, este al patrulea oraș ca mărime din Afganistan, cu o populație de aproape o jumătate de milion de oameni. Între marile orașe afgane, Mazār se află la cea mai mică altitudine, 357 de metri. Numele orașului însemnă „Mormântul prințului”, cu referire la monumentul religios din Moscheea Albastră, aflată în centrul orașului, loc în care, o parte a musulmanilor susține că s-ar afla mormântul lui Ali ibn Abi Talib, primul susținător al profetului Muhammad, totodată și ginere al acestuia, al patrulea calif pentru musulmanii sunniți sau primul imam pentru musulmanii șiiți, motivul pentru care religia musulmană este împărțită în cele două mari ramuri. La fel ca multe alte aspect religioase musulmane, și locul de veci al califului/imamului Ali este controversat, marea majoritate a credincioșilor considerând că acesta este înmormântat la Najaf, în Irak.

La Mazār este localizat și Comandamentul de instruire, consiliere și asistență Nord, TAAC-N, al misiunii „Resolute Support”, unul din cele șase astfel de comandamente regionale ale misiunii NATO din Afganistan.

Rolul militarilor NATO care acționează în acest comandament este să susțină armata și poliția afgană în procesul de instruire astfel încât, la un moment dat, acestea să poată asigura, independent de misiunea internațională, securitatea țării.

18 militari români se află în misiune în Camp Marmal – baza militară în care funcționează TAAC-N. Germania este națiunea lider în această bază, și nu îmi dau seama dacă, știind acest lucru dinainte, nu am fost influențat în felul în care am văzut campul, dar totul aici, la prima impresie pare organizat și aranjat exact așa cum ne așteptăm, stereotipic, de la nemți. Nici pietrele care mărginesc aleile nu par că s-ar mișca sub bocancii militarilor, ci au locul lor bine stabilit și gândit. Dacă nu s-ar auzi, în răstimpuri, chemarea la rugăciune a muezinului, ai putea să crezi că ești într-o bază din Germania. Rheinmetall, Bosch și alte firme nemțești pe care armata le-a adus cu ea în teatrul de operații și multitudinea de autovehicule militare Mercedes nu fac decât să întărească această impresie.

Militarii români care fac parte din echipele de consilieri ai armatei și poliției afgane sunt oameni cu experiență. Câțiva au mai îndeplinit misiuni chiar aici, în
Mazār; alții, în Afganistan. Și unul singur dintre ei se află la prima misiune.

Locotenentul Grigore Hangiu este pentru prima dată într-un teatru de operații. În țară lucrează ca ofițer de comunicații și informatică la Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est, MNDSE-HQ. Sprijină planificarea exercițiilor, pentru că despre exerciții este vorba pe timp de pace, cu tot ce ține de comunicații; batalionul de comunicații care sprijină divizia multinațională, după planurile făcute de el își desfășoară activitatea. La MNDSE-HQ, șeful lui este un colonel american și mediul multinațional de acolo l-a ajutat să se integreze repede aici.

În TAAC-N, este consilier al poliției afgane. „Mă așteptam să fie mult mai greu, și munca, și împrejurările. Am petrecut o săptămână cu cel pe care l-am schimbat și a fost suficient pentru a înțelege situația. Am avut o problemă în primele zile, pentru că nu am venit axat pe faptul că sunt polițiști cei pe care-i consiliez și am crezut că procedurile sunt ca la noi, la armată. Apoi am văzut că au câteva stații radio ca polițiștii noștri. Au probleme în primul rând cu logistica: bateriile stațiilor radio sunt de slabă calitate; cer lunar ministerului de interne să fie aprovizionați, dar asta nu se prea întâmplă și noi încercăm să găsim metode să-și achiziționeze singuri, din bugetul unității”.

Ca orice militar român care vrea să-și facă treaba, locotenentul Hangiu e învățat să găsească soluții. Ajutând un camarad croat să participe la o videoteleconferință, a descoperit că cel care era desemnat punct de contact la ministerul de interne afgan, MI, era român. A luat numărul de telefon și prin intermediul acestuia a intrat în contact cu consilierii pe comunicații și informatică din MI-ul afgan.

„Și acum, când ofițerul de comunicații afgan trimite o cere la MI, îi cer o copie și o trimit și eu, să urmărească statusul. Greșesc puțin, pentru că am început să mă implic și să le rezolv eu problemele și nu ar trebui să fac asta. Dar se lovesc de multe uși închise, și când o solicitare ajunge pe două căi acolo, se înțelege și la acel nivel că e important”, spune Hangiu.

„Pentru un consilier, este o provocare să fii și tânăr, și la prima misiune, și să ai și parteneri de lucru ofițeri experimentați afgani, cu grade de la locotenent-colonel în sus. Dar am observat activitatea lui aici și se descurcă”, îmi explică locotenent-colonelul Florin Dubină, comandantul contingentului românesc din Mazār, situația locotenentului Hangiu.

„Pentru militari este importantă participarea la misiune în teatrul de operații, datorită experienței căpătate. Și faptul că trebuie să te pregătești foarte bine înainte de a te întâlni cu omologii afgani, că nu poți să te prezinți oricum la consiliere, automat îți crește valoarea. După nouă luni de misiune, cu siguranță va acumula noi aptitudini, de a comunica, conduce…”, spune el.

Locotenent-colonelul Dubină, comandantul Batalionului 52 Geniu „Tisa” din Satu-Mare, este unul din militarii care repetă experiența Mazārului.
„Știam unde vin, nimic nu s-a schimbat după doi ani, aceleași locuri, aceleași activități, chiar și o parte din militarii altor națiuni sunt aceiași!”, spune el. Până și camera în care locuiește este tot cea pe care a avut-o în urmă cu doi ani. Ce s-a schimbat, este nivelul de pregătire al militarilor afgani.

Locotenentul-colonelul Dubină este consilier al armatei afgane, Corpul 209 ANA, pe Counter-IED. Practic, trebuie să le transmită afganilor cât mai multe din cunoștințele sale pe linie de geniu și EOD în ceea ce privește dispozitivele explozive improvizate. Spune că afganii sunt foarte interesați de cunoștințele pe care le pot acumula de la consilieri, sunt curioși și dornici să aplice ceea ce învață. Faptul că pe unii dintre ei îi știe, l-a ajutat și pe el să continue mult mai ușor misiunea celor dinainte.

„Cred că noi, oamenii, vrem să vedem schimbări de pe o zi pe alta, dar e greu să vezi schimbări radicale în ceea ce privește o țară sau o armată în șase luni, un an; cu siguranță misiunea este foarte utilă, pentru că mă uit în comandamentul Corpului 209, lucrurile sunt foarte așezate. Modul în care arată acum armata, și își desfășoară activitățile, reflectă și munca noastră aici”, spune locotenent-colonelul Dubină.

Dacă în cele din urmă afganii vor reuși să aibă o țară stabilă, sigură și liniștită, acest lucru se va datora, într-o măsură greu de cuantificat, dar relevantă, și militarilor români care-și petrec luni bune sau chiar ani din viață în aceste locuri agitate, departe de casă.