La mulți ani, venerabile veteran de război, general de brigadă în retragere Ioan M. Bota!

Marius Liuțe · 17.01.2020
„Fiind comandant de pluton de mitraliere le-am cerut ostașilor mei să lupte alături de mine în atac, căci fuga înapoia frontului era pedepsită cu moartea. Le-am spus să nu înainteze în atac mai mult decât mine, iar cei fricoși, puțin luptători, după atac vor da seamă! N-am avut nici un caz, căci eu eram mereu în fruntea lor și la nevoie trăgeam personal cu mitraliera unde bănuiam cuibul de inamici.”

Veteranul de război, domnul general de brigadă în retragere Ioan M. Bota, a fost sărbătorit, la împlinirea frumoasei vârste de 100 de ani, de militari din Regimentul 50 Rachete Antiaeriene „Andrei Mureşianu”.

Acesta s-a născut la 16 ianuarie 1920, în comuna Rona de Jos, județul Maramureș, făcând parte dintr-o familie cu șapte copii, cu mare prestigiu moral și intelectual la acea dată.

După parcurgerea studiilor la Institutul de Teologie Greco-Catolic de la Blaj, conform ordinului de chemare în serviciul militar, a parcurs pregătirea militară cu durata de doi ani la Școala de Ofițeri numărul 2 de la Câmpulung Muscel, fiind apoi repartizat la Regimentul 91 Infanterie de la Alba, alături de care, după mai multe aplicaţii în jurul localităţii Ocna Mureş, în martie 1944, a plecat pe frontul de apărare din Moldova.

Amintindu-și de experiența frontului, venerabilul veteran afirmă: „Fiind comandant de pluton de mitraliere le-am cerut ostașilor mei să lupte alături de mine în atac, căci fuga înapoia frontului era pedepsită cu moartea. Le-am spus să nu înainteze în atac mai mult decât mine, iar cei fricoși, puțin luptători, după atac vor da seamă! N-am avut nici un caz, căci eu eram mereu în fruntea lor și la nevoie trăgeam personal cu mitraliera unde bănuiam cuibul de inamici. Comandanții mei, până la general, au apreciat curajul și hotărârea mea în luptă, acțiunile mele împotriva dușmanului și am aflat că am fost propus la decorare.”

Frontul a fost o experiență care l-a marcat fizic și psihic. „În timpul unui atac al rușilor cu obuze am fost aruncat pe jos de suflul exploziei și acoperit cu pământ. Am leșinat din cauza șocului. Când mi-am revenit în urma acestui eveniment eram plin de sânge care curgea din ureche și am rămas surd de urechea dreaptă cu timpanul distrus”.

În ziua de 24 august 1944 a fost luat prizonier de război cu toată divizia, la Soci în baza armistițiului de război încheiat cu U.R.S.S., alături de 1000 militari români, duși la Pașcani, Botoșani, Ripiceni, Bălți, de acolo cu tren special (vagoane de animale) la nord-vest de Moscova, aproape de Cercul Polar, la lagărul de concentrare 74/II Oranki. Amintindu-și de acest episod al vieții sale și al istoriei, distinsul veteran a afirmat: „Când am trecut Prutul, am început să plângem”.

Întors în țară în iulie 1945, după profunde suferințe, a fost lăsat la vatră, ulterior înscriindu-se la Academia de teologie „Sfânta Treime” din Blaj.

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani, comandantul Regimentului 50 Rachete Antiaeriene „Andrei Mureşianu”, colonel dr. Ioan Munteanu i-a transmis distinsului veteran cele mai calde urări de sănătate și bucurii alături de cei dragi, precum şi tradiţionala urare de „La mulţi ani!”, asigurându-l de respectul, aprecierea și recunoștința pentru patriotismul, vitejia și curajul de care a dat dovadă pe câmpurile de luptă, pentru ținuta morală și intelectuală de excepție.