Dragostea de țară nu se uită niciodată

Gabriel Chiriloiu · 21.01.2020
Afganistan - un loc în care te aștepți la orice! Înainte să pleci în această zonă de război știi că este periculos. Că aici moartea nu te alege, că pericolul te pândește la tot pasul. Că poți avea experiențe triste, dar și momente care te fac să zâmbești și să spui cu mândrie sunt român.

„Mă numesc Roxana Șuteu Furman și sunt din Cluj Napoca, România. Am ajuns aici, în Afganistan cu inima deschisă să întâlnesc românii și bineînțeles să muncim cot la cot”. Așa s-a prezentat Roxana Șuteu Furman. De mic copil și-a dorit să îmbrace uniforma militară. „A fost un vis al meu de când eram mică. Au fost mulți oameni în viața mea care au pus un pic de accent și un pic de dorință în sufletul meu, în inima mea, să mă înrolez în armată în România”, ne spune Roxana.

Dorința de a fi alături de familie a determinat-o să meargă pe alt drum, studii în științe politice. „S-a dovedit a fi nu ceea ce mi-am dorit și apoi am plecat în Statele Unite ale Americii, în 2005, pentru o scurtă perioadă, asta era inițial, o vizită scurtă”. Planurile însă nu ies întotdeauna așa cum ne propunem. A fost și cazul Roxanei care, în Statele Unite fiind, și-a întâlnit viitorul soț. „În 2006, după căsătorie, mi-am pus problema alegerii unei profesii. Mi-a revenit din nou în gând cariera militară, însă intrarea în rândurile armatei avea să se producă abia în 2013. Atunci am intrat în forțele aeriene și am depus jurământul pentru armata Statelor Unite ale Americii”. După șase ani, în 2019, sergentul Roxana Șuteu Furman a ajuns în teatrul de operații Afganistan cu inima deschisă să-i întâlnească pe militarii români. Astăzi are mulți prieteni printre parașutiștii din Batalionul 495 Protecția Forței „Vulturii Negri”.

„Am ajuns în Afganistan, evident, cu puțină teamă în legătură cu ceea ce se întâmplă în lume, dar colegii mei, care au fost înaintea mea m-au consolat, știind că sunt româncă. M-au încurajat că în Kandahar sunt români despre care au avut numai lucruri bune de spus despre ei. Din prima zi în care am ajuns în Baza Aeriană Kandahar am fost nerăbdătoare să întâlnesc militari români. Când am văzut steagul pe uniformă instinctul meu a fost să vorbesc românește și să le spun tuturor Salut, ce faci?”.

A început o prietenie frumoasă cu noi, militarii Batalionului 495 Protecția Forței. De fiecare dată ne întreabă cum este acasă, iar când vorbește despre patria mamă are lacrimi în ochi. Am întrebat-o pe Roxana Ce înseamnă pentru ea România? „Este copilăria mea...”, iar după câteva secunde de tăcere, cu lacrimi în ochi mi-a povestit cum mergea la colindat „cu straița, așa se zice la noi în Transilvania”. Poartă uniforma armatei Statelor Unite ale Americii, iubește tot ceea ce înseamnă armata, iubește în aceeași măsură și țara natală. Iar pentru cei de acasă are un mesaj simplu: „Să fie mândri de toți românii care fac un sacrificiu pentru țară, pentru curajul pe care-l au atunci când își riscă viața, pentru libertate, pentru o viață mai bună. Îi iubesc pe toți de acasă și vreau să fie mândri de ei”.