Toate drumurile duc la ENS

Bogdan Oproiu · 24.02.2020
Pâcla de praf de la orizont a dispărut odată cu soarele. În antiteză cu Eminescu, nu o vedem dar e, și n-au trecut decât două zile de când nu mai plouă. Are și avantaje ploaia în Kandahar, pe lângă faptul că toată baza se inundă și multe drumuri de pământ devin impracticabile datorită acumulării de apă; măcar fixează praful în mocirlă și nu mai simți particulele grunjoase între dinți. Dar nu mai e cazul acum.  
S-a întunecat și tabăra Elementului Național de Sprijin, ENS, e luminată de reflectoarele alimentate de generatoarele pe roți, care zumzăie neobosite de seara până dimineața. Nici nu le auzi de zgomotul pe care-l fac, pe rând, cele două generatoare fixe care produc curent pentru centrele de comunicații ale ENS și vecinilor bulgari ce împart cu noi bucata de pământ afgan pe care o ocupăm de mai bine de cinci luni. Am impresia că se joacă cineva într-una cu o piuliță într-o mare farfurie de tablă și zgomotul generatoarelor este și mai pregnant seara, când agitația umană se domolește.


N-am prea mult timp să mă gândesc la generatoare și praf, că încep să se adune pe afară militarii din ENS. De câteva zile, la briefing-urile zilnice se discută de zborurile de săptămâna asta. Câteva sute de militari vin din țară și alții pleacă, cu oprire obligatorie în Baza Aeriană Kandahar, KAF. Alte zboruri intrateatru îi duc și îi aduc din tot Afganistanul. Cât timp stau pe KAF, militarii trebuie înarmați, echipați și cazați de ENS. Elementul Național de Sprijin se ocupă de transportul acestora de și la aeroport, de formalități și, în general, de orice înseamnă interacțiune cu autoritățile bazei și cele ale misiunii.
Ofițerul de mișcare și transport al ENS anunță că a aterizat avionul C-17 Globemaster al NATO, care-i aduce pe primii militari: vânători de munte din Batalionul 21 VM, polițiști militari, comisii de rotire a detașamentelor și alți militari din statul major al misiunii Resolute Support care au avut aproape două săptămâni de concediu înainte de a-și continua misiunea cu încă șase luni în Afganistan.
Pe cele două platouri distincte ale campului ENS a început freamătul. Sunt așteptate autobuzele și mașinile care-i aduc de la aeroport pe militarii români veniți din țară. Într-o parte urmează să aibă loc briefing-ul de securitate. Într-alta, echiparea cu armament și echipament de protecție balistică.

Ajung autobuzele. Curtea se umple instantaneu. Militarii sunt direcționați pe platoul aranjat cu mese și scaune, unde are loc briefieng-ul de securitate. Șeful de stat major al ENS, locotenent-colonelul Marius Stamate, le urează bun venit în baza KAF și dă cuvântul ofițerului de stat major la operații al ENS, maiorul Ana Maria Liță, care îi informează în legătură cu procedurile standard de operare ale bazei. Ținuta, armamentul, comportamentul, răspunsul la alerte, toate sunt reglementate și trebuie respectate ca atare. Poliția militară, zece români și zece americani, veghează în permanență ca regulile să nu fie încălcate. Până la urmă, sunt făcute pentru siguranța noastră.
Briefieng-ul terminat, toată lumea se deplasează în zona containerelor, unde sunt așteptați de administratori, plutonierul-adjutant Dan Pănoiu și plutonierul-adjutant Ionuț Barbu. La lumina unei lanterne, pentru că reflectoarele nu sunt suficiente, Pănoiu le arată, pe rând, seria pistolului și le indică tuturor unde să semneze de primire. La masa alăturată, semnează pentru casca și vesta de protecție balistică, care le sunt înmânate de plutonierul-adjutant Barbu.
Între timp, au ajuns și camioanele care aduc paleții cu ranițele celor ce intră în teatrul de operații. Caporalul Gabriel Vâlcea operează motostivuitorul ca pe o mașinuță teleghidată și așază la punct fix paleții. Locotenentul Robert Ionică, care s-a ocupat deja de cazarea militarilor, de pachetele cu hrană rece, e ubicuu, și acum ajută la descărcarea ranițelor. E în vârful stivei și de acolo le coboară pentru a fi duse în cortul de paletizare. Mă uimește de fiecare dată cu energia pe care pare să i-o asigure activitatea. Pe măsură ce muncește e și mai activ, și mai binedispus.

Echipată și înarmată, toată lumea își ridică ranițele și se îndreaptă spre dormitor. E târziu, și după zborul din țară și începutul adaptării sau readaptării la teatrul de operații Afganistan, mâine va începe oricum prea devreme.
Curtea ENS s-a golit, ultimii rămași mai strâng ce e de strâns, încuie și sigilează containere, corturi, birouri. E târziu și pentru ei, și mâine au un nou zbor, alți camarazi de primit, echipat, înarmat, cazat, hrănit și trimis mai departe. S-a făcut liniște. Praful s-a așezat, dar e mai harnic decât noi și ne așteaptă de la prima oră plutind în aer, fără griji. Piulița începe să troncăne din nou în farfuria de tablă.