În legătură cu viitorul

Bogdan Oproiu · 25.02.2020
Armata României și-a pus încrederea, vreme de șase luni, în doi tineri locotenenți, să-i conducă o parte din oameni în misiuni în teatrul de operații din Afganistan și să-i aducă pe toți acasă, vii și nevătămați. Și nu a fost dezamăgită! Amândoi sunt la prima misiune într-un teatru de operații și activitatea pe care a trebuit să o desfășoare aici nu a fost deloc simplă. De fapt, ambii au avut cea mai dificilă sarcină, să asigure protecția și securitatea participanților la misiunea NATO „Resolute Support”.

Locotenent Andrei Glejer este comandant companie poliție militară în Batalionul 400 Sprijin „Feleacu”, Divizia 4 Infanterie „Gemina”. 

 În Baza Aeriană Kandahar, KAF, a fost „Deputy Provost Marshall”, locțiitorul șefului poliției militare. E un tip jovial și nu cred că l-am văzut vreodată supărat în cele aproape șase luni de misiune în care am interacționat. Militarii pe care-i are în subordine, toți oameni cu vechime mult mai mare decât a sa în armată, nu au decât cuvinte de laudă la adresa lui și a felului în care a înțeles să-i conducă și să relaționeze cu ei.

Douăzeci de militari, jumătate din ei români și cealaltă jumătate americani, asigură ordinea și disciplina baza KAF, un mic oraș în fapt, de peste 10.000 de oameni veniți din culturi diferite. „Am fost o echipă, nu a contat cine și din ce țară este! Oamenii mei le-au explicat militarilor americani (N.B. polițiștii militari americani au avut de curând rotația detașamentelor) ce urmează să facă și cum. Chiar dacă pe linie de comandă ne-am subordonat lor, au fost foarte receptivi și ne-am ajutat și sprijinit reciproc în luarea deciziilor. Și cu cei dinainte am fost ca frații și știm că ne putem baza unii pe alții”, spune Glejer.

În Afganistan, misiunile îndeplinite de polițiștii militari sunt mult mai complexe decât cele din țară. Dacă acasă fac escortă de tehnică militară și păzesc obiective importante, aici sunt primii care preiau apelurile de urgență, fie că este vorba de răspuns la atacurile cu rachetă, alarme de incendiu, deranjarea liniștii publice sau acte de violență. Pe lângă aceaste misiuni, desfășoară activități antiteroriste, de la verificarea documentelor de identificare, la patrularea zonelor populate pentru asigurarea vizibilității, verificarea clădirilor abandonate, a buncărelor, campurilor sau instalarea punctelor de verificare a traficului. Patrulele de poliție militară își desfășoară activitatea în trei ture, siguranța bazei și a personalului reprezentând o activitate permanentă.

„Sunt foarte mândru de oamenii mei, spune Glejer. Dacă ar mai fi să plec încă o dată în misiune, tot cu ei aș merge! Pe lângă faptul că nu au avut ei nicio problemă – fiind la prima experiență, mă gândeam că oamenii, poate, la un moment dat au să clacheze și au să se gândească mai mult la familie și la problemele pe care le au acasă, dar nu a fost cazul – și din punct de vedere profesional s-au descurcat foarte bine și asta o spune și noua rotație a polițiștilor militari americani care a intrat în teatru acum o lună și învață de la noi. Am învățat de la cei alături de care am lucrat la început, care erau foarte buni și au ridicat foarte mult ștacheta, și noi, la rândul nostru, trebuie să-i instruim pe cei care au venit, astfel încât să ajungă la același nivel”.

Datorită mediului și responsabilităților, teatrul de operații este indiscutabil o școală mai bună decât orice curs de specialitate. Sunt șase luni în care practici la intensitate maximă tot ceea ce știi deja, dar și înveți mult din interacțiunea cu alte armate și din experiența lor.

„Mi-am dorit să particip la o misiune pentru că am colegi care se lăudau tot timpul că au fost în misiune și eu nu, îmi spuneau că e altceva aici! Și chiar așa s-a întâmplat, este o diferență mare între ceea ce facem în țară și aici! Atâta timp cât îți faci treaba, viața este mai relaxantă; înveți de la cei mai buni, pot spune, în poliție militară și pe viitor sper ca ceea ce am învățat și făcut aici să putem face și în țară”, spune Glejer.



„Teatrul de operații e un „must have” pentru un militar”, spune și locotenentul Paul Lozincă, comandantul Detașamentului de protecția forței consilieri forțe aeriene din KAF. 

 A absolvit Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” în 2015 și a fost repartizat la Batalionul 634 Infanterie „Petrodava”. Din 2017 este locțiitorul comandantului de companie poliție militară la Baza 95 Aeriană „Căpitan Alexandru Șerbănescu”.

Serios mai tot timpul, cel puțin în interacțiunile pe care am avut ocazia să le observ, își schimbă fizionomia complet când zâmbește. L-am întrebat dacă mi s-a părut sau a avut o misiune obositoare și mi-a spus că oboseala a fost - atunci când a fost! - doar psihică, pentru că nu e ușor de gestionat un detașament eterogen ca al lui, care are și o misiune dificilă de îndeplinit. Detașamentul pe care-l conduce este format din 50 de militari, o parte din Forțele Terestre, o alta din Forțele Aeriene. Militarii sunt de la unități diferite, din toate zonele țării, de la Cluj la Constanța, Bacău sau București.

„Au fost multe provocări în ceea ce privește lucrul cu oamenii în acest mediu, spune Lozincă. Militarii sunt expuși altor riscuri, au familii care se îngrijorează pentru ei acasă și, oricum, oamenii se schimbă în teatrul de operații, datorită privațiunilor, mediului și activităților pe care le desfășoară aici; nu e atît de simplu să vii de la pace, din țară, unde la ora 4 te duci acasă și să ajungi aici și să stai cu arma, cu muniție, în permanență. Dar oamenii s-au comportat foarte bine și n-am avut niciun fel de incidente.”

Detașamentul de protecția forței este integrat Escadrilei Expediționare 443 de Consiliere aeriană în scopul participării la misiunea NATO „Resolute Support”.

Militarii români execută misiuni specifice de protecția forței pe timpul activităților la aeronave Hercules C-130 aparținând Forțelor Aeriene Afgane și asigură funcțiunile de „Guardian Angel” pentru echipa de consilieri mentenanță forțe aeriene și contractorii civili, pe timpul desfășurării activităților de pregătire de pe aeroport și în interiorul zonei exclusiv afgane, atunci când sunt organizate întâlniri de lucru între membrii coaliției și partenerii afgani.

Gradul ridicat de risc pe care-l presupun misiunile „îngerilor păzitori”, cu influențele inerente asupra psihicului uman, și diversitatea detașamentului au fost provocări pe care tânărul locotenent a trebuit să le depășească în lunile de misiune. Dar tinerețea nu a fost o problemă și a reușit să găsească soluții pentru problemele tuturor celor aflați sub comanda sa.

„Am lăsat la o parte gradele și am încercat să-i consiliez și să-i ajut în calitate de om, de prieten. E foarte ușor să iei măsuri punitive, în schimb e mai greu să-l înțelegi pe om, să-i fii aproape și să-l ajuți să găsească o rezolvare problemelor pe care le are.” I-am întâlnit în repetate rânduri în KAF pe cei doi comandanți de detașamente și mi-a plăcut interacțiunea cu ei. Am apreciat felul impecabil în care au arătat și s-au comportat și am apreciat că au avut curajul și încrederea în forțele proprii de a-și asuma misiuni complexe într-un mediu dificil cum este cel al teatrului de operații din Afganistan. Nu știu dacă are vreo legătură faptul că au amândoi un background de poliție militară - aș putea să speculez în legătură cu asta!-, dar văzându-le atitudinea în acest condiții, în care și militari cu mai multă experiență se pot pierde cu firea, mă ajută să fiu optimist, într-un fel subiectiv, e adevărat, în legătură cu viitorul.