În lupta cu un inamic perfid

Constantin Mireanu · 05.08.2020

Un microorganism avea să schimbe lumea într-un mod inimaginabil. Panică, amplificată în audio-vizual, măsuri dure, locuri de muncă pierdute, școala online, adulți disperați, copii izolați. O lume care nici până acum câteva luni nu știa să comunice eficient, însingurată în consum, religia ultimilor zeci de ani, se trezește brusc în plin scenariu SF. Un virus despre care încă nu se știe totul, acționează haotic și creează efecte dintre cele mai diverse.

Obligați să adopte un alt stil de viață, în care un zâmbet se poate doar ghici în spatele unei fețe acoperite, în care panica se instaurează aproape spontan atunci când cineva te pune în pericol prin nerespectarea regulilor impuse, oamenii apelează la noi calități, precum rezistența la stres, la rutină, la dezinformare, la neprevăzut, la reguli, restricții până nu demult de neimaginat. 

Toate acestea se întâmplă într-o formă sau alta și într-un teatru de operații, unde, pe lângă traiul de zi cu zi într-o zonă ostilă, cu un climat arid și misiuni specifice, s-a mai adăugat un inamic. La fel de misterios, de neprevăzut și de ingenios, doar că de data aceasta de dimensiuni microscopice. Virusul SARS-Cov-2, un microorganism care avea să ne schimbe fundamental rutina zilnică a misiunii.

Sălile de sport s-au închis, sălile de mese au devenit locul de unde îți iei rapid mâncare într-o caserolă de plastic și pleci, respectând toate măsurile impuse, precum distanțarea socială, portul măștii de protecție respiratorie, igiena mâinilor etc. Chiar și accesul în anumite locuri, precum celebrul (înainte, acum destul de sărăcăciosul) PX, este uneori interzis. În aceste condiții, în care relaxarea este un cuvânt aproape dispărut din vocabularul militarilor din Afganistan, se testează în condiții reale rezistența la stres și caracterul celor aflați în misiune. Și chiar se poate vorbi despre resurse umane fantastice.

Acum, poate mai mult ca niciodată, toate privirile s-au îndreptat către specialiști, către autorități, așteptând soluții. Cadrele medicale, aflate în linia I, au fost ori aplaudate la scenă deschisă în toată lumea ori hulite cu o ură fără precedent. Ele rămân însă pe baricade și încearcă să lupte pe toate fronturile posibile, care nu sunt puține.

“Oamenii ar trebui să înțeleagă că avem de-a face cu un fenomen complex”, spune colonelul Ligia Simona Costin, medic primar epidemiolog, aflată de curând în misiune în Baza Aeriană Kandahar. O misiune dificilă, dar extrem de interesantă pentru o persoană specializată în prevenirea epidemiilor. Specialistul continuă. 

“Este poate pentru prima dată când o boală este analizată în timp real, în direct, aș putea spune. În spațiul public circulă extrem de multe informații pe are oamenii le primesc, le analizează și uneori au impresia că știu cum stau lucrurile, fără însă a ține cont că totul este într-o dinamică continuă.

Așadar, ceea ce era valabil ieri, este posibil ca astăzi sau mâine să nu mai fie, să se fi descoperit alte date, să apară alte efecte. Așadar, populația așteaptă soluții miraculoase, certitudini care trebuie să vină mereu de la alții, de la specialiști, deși, acum, soluția este la fiecare dintre noi. Să ți se spună că tu trebuie să fii cel care ia măsurile, care trebuie să poarte masca, să se spele pe mâni, pare de-a dreptul ciudat și poate prea simplu. Pe de altă parte, multitudinea de informații poate crea impresia oamenilor obișnuiți, care filtrează uneori doar ceea ce sunt în măsură să filtreze, că stăpânesc fenomenul și că părerea lor are aceeași greutate cu a specialistului, ceea ce este o mare capcană. “

Reprezentantul Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale va sprijini, pentru următoarea perioadă, din punct de vedere medical, epidemiologic, toate structurile românești aflate în misiune în Afganistan, precum și rotirea trupelor.

Este la prima misiune, iar decizia de a veni a fost luată în timp scurt. Practic, nu a apucat să se gândească la ce va fi, să-și imagineze teatrul de operații, cu toate că își dorea să participe la o misiune în Afganistan de mult timp.

“Când am ajuns în bază, primele lucruri care m-au marcat au fost culoarea, o singură culoare, adică, indiferent că e vorba de arhitectură, vegetație, mașini sau uniforme, dar și disciplina cu care se respectă măsurile impuse de prevenția răspândirii virusului. Am fost uimită să văd că se respectă regulile mai tare decât în țară. Militarii nu doar că sunt disciplinați prin pregătirea lor, dar au înțeles cu adevărat că trebuie să respecte normele, fără să le spună cineva la fiecare pas acest lucru.

De asemenea, trebuie să remarc felul în care am fost primită de Elementul Național de Sprijin. Organizare perfectă, condiții bune de cazare, sfaturi utile. Și multă prietenie. Gândiți-vă că eu sunt medic. Chiar dacă sunt militar, activitatea mea de bază este într-un spital, așadar am avut nevoie de fiecare indicație cu privire la regulile dintr-un teatru de operații, la măsurile de securitate, la modul de acțiune în diferite situații. Am fost impresionată de disciplina de aici și de profesionalismul colegilor, cu mare experiență în misiuni internaționale, dedicați meseriei, buni militari, care vor să ajute, care sunt aici pentru a-i sprijini pe ceilalți. Și mi-a mai plăcut un lucru. Faptul că am văzut birouri frumoase, calde. Fiecare s-a străduit să-și aducă un colț de acasă, să-și personalizeze locul unde muncește. Și este impresionant. “

Mergem la spitalul ROL 3, de aici, din bază. Un amplasament de secol XXI, în mijlocul deșertului, unde se pot face inclusiv intervenții de neurochirurgie. Locotenent-colonelul George Nicolăescu, medicul-șef al Elementului Național de Sprijin îmi arată locul unde, în timp record, acum câteva zile, au fost testați peste 300 de militari. Apoi mergem cam peste tot, prin spital. Saloane cu aparatură nou-nouță, de ultimă generație, laborator, corturi pentru testări. Echipa medicală americană, un sprijin real în orice situație, ne primește ca pe niște camarazi. 

“Mi-am dorit să pot acționa în condiții reale. Avem o foarte bună colaborare cu americanii”, continuă dr. Ligia Simona Costin. “Sunt oameni care au înțeles că suntem împreună într-un război, indiferent dacă inamicul este uman sau un virus. Este inamicul comun. Așadar, am întâlnit oameni dedicați, un laborator performant, care în condițiile acestea poate face testări rapide. Și am mai văzut că în aceste condiții austere, specifice unui teatru de operații, se poate face totuși epidemiologie ca la carte, începând de la identificarea persoanelor bolnave, a legăturilor anterioare pe care le-a avut, izolarea, carantina și tratarea celor care ar fi putut transmite virusul. Faptul că aici au izbucnit totuși mici focare este din cauză că există contact permanent cu exteriorul. Dar, toate focarele au fost foarte bine gestionate, lucru vital pentru un loc ca acesta.”

Doctorul George Nicolăescu este la a cincea misiune într-un teatru de operații și a văzut multe, astfel încât să afirme că nicio misiune nu seamănă cu cealaltă. Însă lupta cu acest inamic microscopic nu este deloc simplă.

“Când ai un militar infectat lângă tine, care tocmai a fost testat și-l vezi pe altul prăbușindu-se brusc, te gândești imediat la cât de expus ești. Prima întrebare: de ce mi se întâmplă tocmai mie? Apoi, îți faci datoria de medic. Îi acorzi primul ajutor, cu orice riscuri. Din fericire, militarul despre care spun că s-a prăbușit nu era infectat. Dar, atunci nu poți ști. Apoi stai cu și mai mult stres. Dacă am luat și eu? Vreau doar să scot în evidență faptul că există situații limită, în care trebuie să acționezi fără să intri în panică, lucru care nu este mereu simplu”.

Alături de cei doi medici, în echipă mai este un om cu experiență, profesionist, gata oricând să sară în ajutor.

Plutonierul-adjutant Mihăiță Căldăraru, sanitar principal. Ei sunt cei de la care, indiferent de oră, noi, ceilalți, cerem sprijin medical, la nevoie. Și ne-am dori, dacă ar fi posibil, să nu fie niciodată ocupați cu problemele noastre. 
 

Sursă foto: lt.col. Constantin Mireanu