Trufy – o inimă mare pentru copiii deșertului Afgan

Totul a fost planificat din România, când au cumpărat jucării, caiete și ustensile de scris pentru cei mai mici localnici din Provincia Kandahar.

L-am surprins pe Trufy cum își pregătea rucsacul și zâmbea în sufletul lui de copil. Este un militar modest, mereu cu o vorbă bună la el pentru toți colegii. Ne-am dorit să aflăm de unde are această bunătate și ne-a lăsat într-un final să îi descoperim povestea.

“Sunt din Bran și provin dintr-o familie care nu a avut foarte multe resurse financiare. Știu cum este să fi copil și să te bucuri la cel mai mic dar pe care îl primești atunci când nu ai alte posibilități.

Îmi amintesc când eram copil, cum veneau turiștii la Castelul Bran și mă bucuram când primeam de la ei chiar și un pix sau o gumă de mestecat, era ceva extraordinar pentru mine. Puținul pe care mi-l dădeau mie și celorlalți copii însemna enorm pentru noi.

La fiecare misiune în teatrul de operații m-am regăsit printre copiii pe care îi întâlneam pe timpul executării de patrule și astfel le-am oferit tot ce puteam.

Ceea ce le dăruiesc eu și colegii mei nu reperezintă o valoare foarte mare pentru noi, dar pentru ei este un gest minunat.

Îmi pregătesc rucsacul pentru fiecare patrulă cu 2-3 zile înainte. Nu pot descrie în cuvinte ceea ce simt. Pentru mine este o împlinire sufletească în momentul în care văd bucuria de pe fața celor mici.

Ceea ce mă impresionează cel mai mult la ei este că sunt foarte generoși. Într-una din zile un copil a venit la mine și mi-a adus o cană de ceai de la el de acasă. A fost un moment care m-a emoționat, deoarece mi-am dat seama că dăruiesc din inimă tot ce au, chiar dacă nu au foarte multe posibilități. Și când le ofer ceva împart între ei tot ce primesc ... “Dar din dar se face rai”

Nu plec niciodată în patrulă fără să am în buzunare dulciuri și ceea ce fac, fac din inimă. Cei mai mulți dintre copii au ajuns să mă cunoască și să mă strige “Trufy”.

I-am întâlnit în fiecare misiune neschimbați și cu bun simț. Când îi văd cu piciorușele goale nu pot să nu mă gandesc să le dăruiesc din ce în ce mai mult.

Facem o incursiune în timp și mă văd eu printre ei acolo, îi consider pe toți ca pe copiii mei”, ne-a povestit plin de emoție plutonierul major Nicolae Trufășilă.

Sursă foto: Cpt. Mariana Dinu, plt. maj. Vasile Găbrian, plt. maj. Nicolae Trufășilă, arhiva personală