Munții, profesori tăcuți

Corlațan Vasile-Vlăduț · 24.09.2020
Tinerii absolvenți ai Academiei Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu” din Sibiu, aflați la Predeal în calitate de cursanți ai Centrului de Perfecționare pentru Vânători de Munte ,,Bucegi” au executat un marș de două zile în masivul Bucegi, unde li s-a oferit oportunitatea de a aplica tehnicile și procedurile specifice deja cunoscute, dar și de a asimila noi cunoștințe.

Munții pot reprezenta, în vastul univers ideologic, măreție, refugiu, liniște, siguranță sau chiar inspirație pentru cei care i-au transpus de-a lungul vremii prin intermediul artei. Pentru noi, cei mai tineri din rândul ofițerilor ,,de verde”, munții simbolizează profesori tăcuți, care fac din noi discipoli ascultători.

Prima experiență în masivul Bucegi a fost una plină de emoție și entuziasm, conștienți fiind de faptul că muntele ,,nu se lasă ușor”. Pentru această tură ne-am pregătit atât fizic cât și psihic, deoarece acesta din urmă poate avea o contribuție decisivă în atingerea obiectivelor. Folosindu-ne de instrumentele de bază ale topografiei și anume harta, binoclul și busola, ne-am deplasat pe itinerariul care a cuprins cascada Moara Dracului, Gaura și punctul final al primei zile, Vârful Omu. De-a lungul marșului nu am trecut cu vederea dispunerea vegetației, fauna, flora și formele de teren specifice reliefului glaciar.

A doua zi a început la fel cum s-a terminat prima, cu o explozie de culori la orizont. Nu ne imaginam că o dimineață perfectă este creionată de un răsărit la 2500 de metri și o cană de ceai fierbinte. Nu am zăbovit prea mult, ne-am luat echipamentul specific pentru alpinism și am pornit spre Valea Cerbului, fără a deranja caprele de munte care ne priveau din depărtare.

Pe măsură ce ne apropriam de următorul nostru obiectiv, Colții Morarului, am realizat că aici urmează să punem în aplicare și să valorificăm operațiunile învățate în școală, în același timp întărindu-ne spiritul de echipă specific militarilor și încrederea în camaradul de lângă noi, clădită de-a lungul timpului. Am traversat cu succes Colții Morarului folosind cățărarea la manșă și rapelul, cu mici emoții înăbușite de entuziasm în momentul în care aruncam câte o privire în adâncimea prăpastiei. Nu mai trăisem niciodată asemenea senzații dar am realizat că toate acestea vor deveni cotidiene după terminarea cursului de bază.

După îndeplinirea acestui obiectiv, care a reprezentat o oarecare provocare, am început deplasarea spre Vârful Omu și mai apoi spre cazarmă. La coborâre, făcând o analiză post-acțiune sumară, am realizat cât de importantă a fost prezența instructorilor care au fost lângă noi, atât în această deplasare cât și în celelalte module de pregătire. Acești ,,veterani” ai muntelui, supraviețuirii, tacticii, alpinismului și a celorlalte domenii de interes în pregătirea noastră ca viitori comandanți de plutoane sunt cei care se dedică procesului educațional și ne formează continuu, și de aceea merită tot respectul nostru, al cursanților.

Executarea unui exerciţiu de deplasare şi orientare în teren muntos-împădurit a fost o provocare din prisma faptului că am avut ocazia de a planifica și organiza etapele deplasării, haltele, materialele necesare, de a stabili funcțiuni în cadrul grupei cu care urma să ne deplasăm și de a ne asuma deciziile luate. De asemenea, o chestiune deosebit de importantă cu care am fost puși față-în-față a reprezentat luarea deciziilor de moment, în funcție de condițiile meteo și alte circumstanțe care țin de pregătirea militarilor pe care i-am avut în subordine. Această deplasare, alături de întregul proces educațional prin care trecem, ne-a ajutat să descoperim unde mai avem de ,,șlefuit” pentru a atinge cerințele de lider, cetățean și militar al unei armate moderne NATO.
 


„Muntele nu e doar o parte din univers, ci un univers el însuși.”
(Eugen Barbu)
 

Text și foto: Slt. Corlațan Vasile-Vlăduț