O fată cu visuri devine o femeie cu viziune!

Bună! Sunt Cristina Aldea, elevă în anul I la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale, din Constanța.
 
Vin din Ploiești și am ajuns la malul mării, la marină, pentru că și eu, ca mulți alții, sunt etern fascinată de mare, de misterul ei, de forța ei, de cât de frumoasă poate fi în capriciozitatea ei! Ideea de a urma o carieră militară mi-au insuflat-o părinții mei, iar eu am îmbrățișat-o cu entuziasmul curiozității și al curajului adolescenței.
 
Fată fiind și vorbind oamenilor despre idealul meu de carieră, nu de puține ori mi s-a râs în nas: „Tu? Militar?!” A păși pe un drum necunoscut, puțin bătătorit, poate fi înfricoșător, iar neîncrederea celorlalți poate fi un factor puternic pentru a renunța. Din fericire, eu i-am avut mereu alături pe părinții mei, care au crezut în mine și în visul meu chiar și atunci când eu însămi nu mai puteam. Lor nu le-a păsat că sunt fată, n-au văzut în mine acea gingășie inexorabilă, care uneori ne poziționează pe noi, femeile, cu o treaptă mai jos într-o lume considerată încă dominată de bărbați.
 
Întâmplarea face că îmi plac poveștile. Nu oricare, ci poveștile despre succesul femeilor care au îndrăznit să se ridice deasupra deznădejdii pe care alții o proiectau asupra lor. Ele au schimbat lumea și continuă să o facă. Nu am pretenția genialității vreuneia dintre marile doamne care au modelat istoria, dar am puterea de a schimba în primul rând percepția despre mine.
 
Am riscat și am câștigat. Admiterea la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale a fost o reușită imensă pentru mine și totodată un nou capitol către o mai bună versiune a mea. Sunt întrebată în permanență: „Nu e greu?” Nu e mai greu decât mă așteptam să fie. Sigur, există diferențe notabile între viața de civil și cea de militar, dar există vreun obstacol pe care disciplina să nu îl poată trece? Eu am descoperit că nu. Nu e mai dificil pentru că sunt fată, așa cum nu e nici mai ușor. E mai degrabă despre starea mentală pe care ți-o creezi. Fată, băiat, nu contează, dacă tu crezi în tine și ai perseverența de a-ți urma visul, mai devreme sau mai târziu îl vei vedea transpus în realitate. Eu sunt doar un exemplu.
 
Un an petrecut în mediul cazon a adus cu sine și multe schimbări în comportamentul meu. Sunt mult mai responsabilă, mult mai empatică. Aici, în școala militară, am descoperit că „nu pot” este doar o scuză cu care adesea ne păcălim. O problemă are multe fațete, iar datoria ta e s-o identifici pe cea care te ajută să mergi mai departe. În rest, nu există „nu pot”.
 
Pentru cei care vor să schimbe ceva, care vor să dea un sens mai profund lucrurilor le recomand să-și pună existența și eforturile în slujba Patriei. Cum? Afli accesând site-ul www.smmmfn.ro, secțiunea Admitere. Eu am reușit. Tu ce mai aștepți?