𝑰𝒏𝒐𝒄𝒆𝒏𝒕̦𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒖𝒏𝒊𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂̆ 𝒂𝒍𝒃𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆

„Aș minți dacă aș spune că a fost simplu. Să ajungi elev militar necesită multă muncă și sacrificii, însă tot efortul merită.
 

Câmpulungeancă fiind, încă de mică visele mi s-au îndreptat spre cetatea lui Ștefan cel Mare. Totul a devenit real odată cu parcurgerea selecției, iar când am dat drumul mâinii mamei am realizat că sunt la un pas de maturitate. Cămașa albă nu era chiar un element de noutate, dar 𝒏𝒐𝒅𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒓𝒂𝒗𝒂𝒕𝒂̆ 𝒇𝒂̆𝒄𝒖𝒕 𝒄𝒖 𝒔𝒕𝒂̂𝒏𝒈𝒂̆𝒄𝒊𝒆 𝒊̂𝒎𝒊 𝒂𝒓𝒂̆𝒕𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̆ 𝒎𝒂𝒊 𝒂𝒎 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̦𝒂𝒕. Apoi am îmbrăcat vestonul albastru și am simțit că trebuie să îmi modific postura corpului, deoarece ținuta militară necesită o atitudine demnă.

Am simțit că noua mea familie este constituită din ștefăniști în momentul în care ni s-a explicat ce înseamnă așezarea în formație. Ușor, ușor am cunoscut persoanele alături de care am învățat să îmi sincronizez pasul și brațele și am aflat valoarea spiritului de camaraderie. Am îmbrățișat responsabilitățile ce au urmat și am ajuns să fiu șefa clasei a IX-a D.

Primesc des întrebarea: 𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒂𝒊 𝒂𝒍𝒆𝒔 𝒍𝒊𝒄𝒆𝒖𝒍 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒓? Răspunsul meu este același <<Îmi doresc să am o viață diferită, în care să simt cum e să fac parte dintr-un colectiv unic. Liceul militar reprezintă doar primul pas spre atingerea visului meu – o carieră în Armata Română>>.”– elev fruntaș Bianca Niga.