13 mai - Ziua Națională a Dorului

,,Ca să fii cu ai tăi când ești departe, îndreaptă-ți dorul spre patrie."
Dorul de țară, casă, familie și prieteni ocupă un loc aparte în sufletul fiecărui militar aflat la datorie, departe de țară.
 
Plutonierul major Vasilică Drîmbă este subofițer de stat major în cadrul Centrului 95 Operații Aeriene, cu o vechime în armată de 22 de ani și de aproape 3 ani la Baza 95 Aeriană. Cu toate că a participat la mai multe misiuni și a fost plecat de acasă, trăirile sunt diferite de fiecare dată.
 
Despre Afganistan se spune că este țara în care începe dorul militarilor români, dar și cea care aduce cele mai multe emoții în inimile lor. În acest loc, la peste 3700 de kilometri de tot ceea ce înseamnă ,,acasă", colegul nostru a trăit cele mai intense sentimente de dor față de țară, soție și cei doi minunați copii, Alexandra și Florin, în perioada petrecută în timpul misiunilor la care a participat.
 
,,Stările pe care le-am trăit atunci când am pășit pe pământ străin pot fi sintetizate prin primul impact vizual și olfactiv, apoi curiozitatea interacțiunii cu ceilalți ocupanți ai bazei, prin urmare sentimentul a fost unul cât se poate de normal în cazul în care știi ce vrei să faci și pentru ce ești acolo.
 
În perioadele petrecute acolo cel mai dor mi-a fost de familie, prieteni și evenimentele frumoase, iar cel mai mult mi-au lipsit soția, copiii și membrii familiei din care provin.
 
Cele mai frumoase amintiri din misiuni sunt legate de colectivul alături de care mi-am îndeplinit misiunea, urmate de emoțiile îmbarcării către casă.
La momentul întoarcerii în România, din punct de vedere psihologic s-a produs conexiunea cu civilizația și respectiv, aclimatizarea cu starea normală, fără pericole.
 
Prima reacție din cadrul reîntâlnirii cu familia a fost lacrimogenă, urmată de binecunoscuta urare ,,Bine ai revenit acasă!”, cuvinte atât de simple, dar atât de mult așteptate și cu o valoare emoțională de nedescris. Totul a decurs firesc cu atât de multe clipe de povestiri și momente de recuperat.
 
Dacă ar fi să stabilesc cele mai frumoase și valoroase lucruri din viața mea acestea s-ar constitui în îmbinarea perfectă dintre ceea ce reprezintă pentru mine familia care mă ajută și mă înțelege în tot ceea ce întreprind și realizările personale și profesionale de care mă voi bucura și îmi voi reaminti cu plăcere oricând.
În ceea ce privește activitatea profesională îmi place foarte mult ceea ce fac și îmi îndeplinesc cu responsabilitate și asumare toate sarcinile pe care le primesc.
 
Colectivul din care fac parte este unul închegat, indiferent de relațiile profesionale, și care, cu mici completări necesare unei stări de perfecționare continuă, atinge cele mai ridicate standarde în toate misiunile pe care împreună le îndeplinim."
 
Distanța desparte oamenii, dar unește mai tare sufletele, iar experiența din teatrele de operații ajută la desăvârșirea dezvoltării profesionale, motiv pentru care ne mândrim cu un astfel de coleg.