Amintiri din misiune

În august 2018, într-o noapte cu lună plină, generatoarele și motoarele avioanelor bruiau muzica lui Ahmad Zahir. Amin încerca să-mi arate de ce acel interpret era considerat un Elvis al muzicii afgane.
 
Amin avea pe mânecă emblema cu lei a companiei noastre și în noaptea aceea îmi dăruise o replică a căciulii tradiționale a Leului din Panjshir, Ahmad Shah Massoud, cel care luptase împotriva talibanilor până în ziua morții lui. Și Amin luptase alături de ai mei până aproape, aproape de sacrificiul acesta.
 
Despre copilărie cu bombe și oameni sfârtecați erau poveștile lui Amin, despre execuții și teroare și în timp ce din telefonul lui se ridica muzica acelui Elvis afgan încerca să îmi explice cum pot trăi oamenii fără muzică. Ai lui trăiseră.
 
Amin își dorea să plece departe și alesese colțul de lume unde voia să ducă dorul Afganistanului: Australia. De ce Australia? Pentru că fusese interpret al unui tânăr locotenent australian și era el sigur că îndepărtatul continent este la fel de bun și primitor ca sufletul acelui ofițer.
 
Găsisem acolo, în Kandahar, un exemplar vechi din ,,Velerim și Veler Doamne", vechi din 1941, semnat de o anume Natalia.
Amin a vrut să îmi scrie și el ceva pe acea filă, am vrut și eu, dar l-am rugat să îmi traducă.
 
Înainte să plec în România, i-am scris și eu: o recomandare, încă o hârtie la dosarul pregătit pentru visul lui: Australia.
 
Zilele acestea, zile în care mulți oameni au opinii și soluții pentru ce se întâmplă în Afganistan, am găsit cartea la țară, i-am răsfoit paginile îngălbenite, am privit semnătura misterioasei Natalia din 1941 și rândurile lui Amin din 2018 și mi-am amintit de noaptea aceea cu povești, istorie și muzică afgane.
 
Am lăsat cartea și am căutat în telefon un contact uitat demult.
În câteva minute am ieșit afară, în arșița ce îmi amintea de pista aeroportului din Kandahar și am zâmbit cerului albastru, curat al României: Amin a călcat de ceva vreme pământul țării acelui locotenent bun la suflet și va putea asculta liniștit muzică și în anii ce urmează.
 
Text: maior Florin Jianu