Slt. Silviu Florin Stanciu, șef de promoție al Institutului Medico-Militar din București, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”

Cezara Mîndrescu · 19.08.2022
Slt. Silviu Florin Stanciu, șef de promoție al Institutului Medico-Militar din București, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”: „Vreau să îmi pun amprenta asupra dezvoltării performanței actului medical, precum și asupra solidificării relației dintre medic și pacient”
 
Având la bază o misiune nobilă, medicii militari nu sunt medici în armată, ci medici ai armatei. Dedicându-și o bună parte din timpul liber studiului, slt. Silviu Florin Stanciu a reușit să ajungă la performanța de a fi șef de promoție în cadrul Institutului Medico-Militar din București, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”, reușită spre care a țintit doar prin muncă și devotament.
O persoană serioasă, ordonată, realistă și ambițioasă, Silviu este genul de om care și-a dorit mereu ceva mai mult de la viață. A avut și obstacole, a simțit uneori că nu este capabil să ducă la bun sfârșit ceea ce și-a propus, dar a continuat să muncească, conștientizând că, numai prin muncă, poți ajunge să-ți îndeplinești visurile. Deviza lui este autodepășirea, iar vorbele lui Coelho îi ghidează întregul parcurs academic: „când îţi doreşti ceva cu adevărat, Universul întreg conspiră în favoarea ta”.
 
Și-a petrecut copilăria în comuna Provița de Jos, județul Prahova, fiind un copil devotat studiului și cunoașterii. Îi plăceau matematica și biologia, iar alegerea Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza nu a fost una întâmplătoare. Cu toate că ar fi putut alege viața de student civil, anii de liceu l-au determinat să urmeze drumul Institutului Medico-Militar din București, acolo unde a și reușit să performeze la cel mai înalt nivel.
 
Cum ți-ai descrie perioada copilăriei? Erai un copil mai mult liniștit sau dimpotrivă?
Îmi amintesc și acum de perioada copilăriei. Eram un băiat conștiincios, dedicat studiului. Mi-a plăcut întotdeauna să cunosc semnificația lucrurilor și nu mă opream până când nu găseam răspunsul la întrebările pe care le aveam. Stăteam ore în șir în fața cărților încercând să acumulez cât mai multe informații și să învăț cât mai multe lucruri noi. 
 
Care erau pasiunile tale și ce îți doreai să ajungi „când vei fi mare”?
Pasiunile mele erau matematica si biologia. De fiecare dată când descopeream metoda de rezolvare a unei probleme, de fiecare dată când obțineam un premiu la un concurs, eram cu adevărat fericit, deoarece simțeam că sunt apreciat pentru munca depusă. Voiam totuși ca, prin ceea ce știam, să pot să rezolv mai mult decât niște simple probleme de algebră sau geometrie. Voiam să cunosc mult mai multe despre cum funcționează corpul uman, unul dintre cele mai complexe sisteme din natură. De fiecare dată când eram întrebat „ce ai vrea să te faci când vei fi mare?”, răspundeam prin a spune că „îmi doresc să îi pot ajuta pe oamenii care au nevoie de mine”. Astfel, a luat naștere dorința de a deveni medic. Deși eram angrenat în ceea ce înseamnă studiul, îmi găseam timp să mă relaxez jucând fotbal sau mergând în parc împreună cu colegii mei.
 
De ce ai ales liceul militar și nu ai dorit să mergi la un liceu civil?
Am ales să urmez Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” din 2 motive: pe de-o parte, dragostea și respectul pe care tatăl meu mi le-au insuflat în legătură cu disciplina, ordinea și uniforma militară, iar, pe de altă parte, posibilitatea continuării studiilor la finalul celor 4 ani de liceu în cadrul Institutului Medico-Militar, medicina reprezentând visul meu încă de mic.
 
Când a apărut pasiunea pentru biologie și chimie? Ai fost inspirat de profesori sau ți-ai dat seama singur că cele două materii îți sunt pe plac?
Eram conștient de munca ce trebuie depusă pentru a-mi îndeplini visul. Am început pregătirea pentru medicină încă din clasa a XI-a. Admiterea a constat într-o evaluare tip grilă a cunoștințelor la biologie și la chimie/fizică, la alegere. Biologia a reprezentat una dintre pasiunile mele, iar chimia am ales-o deoarece mi-a plăcut mai mult decât fizica, probabil datorită domnilor profesori pe care i-am avut.
 
Cu toate că ar fi putut alege viața de student civil, anii de liceu l-au determinat să urmeze drumul Institutului Medico-Militar din București, acolo unde a și reușit să performeze la cel mai înalt nivel.
 
De ce ai ales să îți continui studiile tot pe filieră militară și nu ai optat pentru o admitere civilă în cadrul aceleiași universități?
În urma celor 4 ani petrecuți în curtea Cantemirului, am învățat multe lucruri, dar cel mai important dintre ele, am învățat să lucrez în echipă. Am ales să îmi continui studiile tot pe filieră militară, deoarece am rămas profund impresionat de relațiile care se creează între oamenii din acest sistem. Am format legături strânse și am lucrat excepțional cu colegii mei din liceu. În zilele noastre, medicina este o muncă de echipă, iar în domeniul militar, consider că există oportunitatea de a crea un mediu propice performanței medicale prin efortul comun al tuturor participanților.
 
Cum au fost acești primi 4 ani pentru tine la IMM? Cea mai frumoasă amintire în calitate de student medicinist militar? Dar cea mai neplăcută?...
Am pășit timid în primul an de facultate. Deși eram destul de familiarizat cu ceea ce înseamnă armata, nu eram întru totul pregătit pentru volumul de informație pe care urma să îl asimilez. Am început prin a învăța cum „să învăț”. Prima sesiune a fost o experienţă „îngrijorătoare", pot spune un pic neplăcută pentru că totul era nou, totul era diferit, iar standardele cele mai înalte. Am trecut cu bine, deoarece făceam ceea ce îmi plăcea. Cu fiecare pagină citită, cu fiecare sesiune trecută și cu fiecare an universitar terminat, mă simțeam tot mai aproape de visul meu. Printre cele mai frumoase amintiri din cadrul Institutului Medico-Militar se numără momentul în care eu și colegii mei am primit primul grad de ofițer în Armata României la finalul anului 4, un an deosebit de important din punct de vedere universitar, deoarece a fost primul meu contact adevărat cu pacienții. În acest an am învățat mult mai multe despre ceea ce înseamnă „lucrul cu oamenii", intrând în spitale pentru diverse stagii de practică. Pentru că asta facem noi, medicii: „lucrăm cu oamenii", iar cele mai importante aspecte sunt reprezentate de a-i înțelege, a-i asculta, a-i îndruma și, nu în ultimul rând, a-i ajuta. 
 
A fost șefia de promoție un obiectiv pentru tine stabilit de la început sau a devenit o ambiție pe parcursul studiilor?
Șefia de promoție nu a reprezentat un obiectiv pentru mine. Principalul meu obiectiv a fost mereu „autodepășirea”. Am pus întotdeauna preț pe calitatea lucrului bine făcut, iar până în acest moment am încercat să acumulez cât mai multe cunoștințe. Faptul că am reușit să obțin note mari de-a lungul timpului la examenele susținute m-a adus în postura de a fi ales șef de promoție.
 
Momentan, Silviu încă nu știe ce specialitate medicală i se potrivește cel mai bine, însă știe deja că medicina este frumoasă indiferent de ramura pe care o va alege, important fiind aportul pe care îl va aduce el la respectiva specializare. Viitorul îi este presărat însă cu reușite, dată fiind ambiția ce îl definește.
 
Care a fost cheia secretă a succesului tău de până acum? Crezi că ai mai putea să îmbunătățești ceva la propria ta persoană pentru a termina studiile peste 2 ani în aceeași notă învingătoare?
Cheia secretă a succesului? Aș spune munca, ambiția și devotamentul. În primul rând, ai nevoie de un scop, un ideal pe care tu însuți trebuie să ți-l propui încă de la început. Urmează apoi drumul către acel ideal, un drum care nu întotdeauna este ușor și lin, un drum care te învață și te responsabilizează pe măsura parcurgerii sale. Aici este momentul în care munca, ambiția și devotamentul sunt puse în valoare. Există două posibilități: te oprești sau continui să încerci până în momentul în care reușești. Daca aș îmbunătăți ceva la mine în acest moment, aș alege să particip la schimburi de experiență astfel încât să pot vedea cum se desfășoară actul medical în alte părți ale lumii.
 
Cum dorești să îți conturezi propriul viitor în următorii 10 ani?
În următorii 10 ani, îmi propun să termin facultatea, rezidențiatul și să particip la schimburi de experiență în alte state. De asemenea, doresc a mă perfecționa în ceea ce voi face de așa manieră încât să răspund nevoilor și cerințelor oamenilor care au nevoie de mine. Nu în ultimul rând, vreau să îmi pun amprenta asupra dezvoltării performanței actului medical, precum și asupra solidificării relației dintre medic și pacient. 
 
Noi te felicităm și îți dorim să rămâi la fel de dedicat și bine pregătit pentru această nobilă profesie fără limite!