Slt. ing. Pătrașcu Valentin Gabriel, șef de promoție al Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I” din București, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”

Cezara Mîndrescu · 25.08.2022
Slt. Ing. Pătrașcu Valentin Gabriel, șef de promoție al Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I” din București, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”: „Cred că fiecare dintre noi poate să realizeze lucruri extraordinare cu motivația potrivită”
 
Seriozitatea, perseverența și dragostea față de știință reprezintă trăsăturile care definesc orice ofițer inginer.  Dovada este și slt. ing. Pătrașcu Valentin Gabriel, cel ce a reușit să fie șef de promoție în cadrul Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I”, promoția „Încoronarea de la Alba Iulia - 100”.
           
Cu o fire mai degrabă modestă, Valentin a povestit despre parcursul său academic cu o oarece reticiență, fiind vizibil un om al cuvintelor autentice. Pentru el, sistemul militar a reprezentat o simplă „șansă” ce avea să se transforme mai târziu într-o frumoasă poveste studențească presărată doar cu amintiri plăcute. Curiozitatea i-a oferit întotdeauna „biletul” către succes, iar sinceritatea față de sine i-a fost un bun camarad.
A crescut în comuna Surdila-Greci, jud. Brăila, fiind pasionat de desen și jocuri pe calculator. A auzit întâmplător de Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza, însă intrarea sa pe porțile colegiului s-a dovedit ulterior a fi un bun start în lumea militară.

Povestește-mi puțin despre copilăria ta. Cât de năzbâtios erai?
Copilăria mea a fost una destul de liniștită. Am crescut într-un sat liniștit, nu foarte mare, care nu avea prea multe posibilități de oferit. Am urmat școala gimnazială de acolo, o școală mică, dar ai cărei profesori și-au dat tot interesul să ne învețe cât mai multe.

Care erau pasiunile tale pe atunci și ce îți doreai să ajungi „când vei fi mare”?
Ca și pasiuni, pot spune că aveam ceva ce îmi plăcea în mod special: obișnuiam să desenez ocazional, dar nu eram prea talentat. În schimb, stăteam cu orele în fața calculatorului (cum erau pe vremea aceea) și eram destul de curios să explorez cât mai mult. Cea mai mare parte a timpului o petreceam jucând diferite jocuri.

De ce ai ales liceul militar și nu ai dorit să mergi la un liceu civil?
Cum nu locuiam într-o zonă cu foarte multe posibilități (din punct de vedere educațional vorbind de data asta), am auzit întâmplător de liceul militar și am considerat ideea destul de bună. Bineînțeles, nu aveam mare idee despre ce va urma (înțelegeam doar cât poate înțelege un copil de 14 ani), dar am decis să îmi încerc norocul. Nu pot să zic că m-am pregătit foarte mult pentru admiterea la liceul militar (Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza) pentru că nu era „totul sau nimic” pentru mine, ci doar voiam să îmi încerc șansa. Din ce îmi amintesc, am intrat cu media apropiată de mijlocul clasamentului, poate puțin peste, și mi-am păstrat poziția aceasta până aproape de finalul celor 4 ani de liceu.
           
Nu m-am remarcat cu nimic special pe parcursul anilor de liceu, ba chiar m-am obișnuit destul de greu cu tranziția. Instituția în care învățam era destul de prestigioasă, iar profesorii erau foarte pricepuți în ceea ce făceau. Mi-am dat seama că eram înconjurat de oameni de calitate cu care mi-a fost destul de dificil să țin pasul. Îmi amintesc și acum că, în primul an de liceu, nu am avut rezultate prea strălucite, deși încercam foarte mult să învăț cât pot.

Ai avut vreun profesor în liceu care și-a pus amprenta asupra viitorului tău?
Singura materie care pot să zic că mi-a plăcut, deși inițial nici acolo nu aveam note prea strălucite, a fost matematica. Cred că asta se datorează profesorului care era și dirigintele meu. El ne punea să ne bazăm pe gândirea proprie și nu pe formulele învățate mecanic.
 
           
S-a hotărât târziu să dea admiterea la Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”, însă ambiția sa, completată de buna îndrumare pe care a avut-o din partea profesorului de fizică, i-au asigurat nu doar un loc în băncile prestigioasei unități de învățământ, ci și o șansă să demonstreze ce poate.

Ce a stat în spatele motivului de a alege ATM-ul și nu o altă academie militară din țară sau chiar străinătate?
Am hotărât că vreau să vin la Academia Tehnică Militară „Ferdinand I” foarte târziu, undeva la finalul primului semestru din clasa a XII-a și am început să învăț fizica pentru admitere pe cont propriu (nu mi-am dat niciodată interesul în mod special față de materia asta pe timpul liceului și era totul foarte vag pentru mine). Am reușit destul de ușor să mă mobilizez, bazându-mă pe întrebările la care profesorul de fizică îmi răspundea cu precizie întotdeauna. Cred că acesta a fost momentul în care am realizat că este extraordinar de ușor să înveți urmând logica ta și nu formule și teoreme în mod mecanic. Astfel, am luat bacul și admiterea cu rezultate destul de bune, de care eram mulțumit, având în vedere că doar ce învățasem modul în care trebuie să tratez lucrurile (cum am făcut un liceu militar, trebuia să merg la o academie militară în continuare, iar ATM am considerat că era cea mai potrivită pentru mine).

Reprezintă ATM-ul cea mai bună alegere pe care o puteai face în legătură cu parcursul tău academic?
Pot să spun că, în urma faptului că am realizat anumite lucruri, prinsesem o oarece încredere mare în mine și academia a reprezentat mai mult sau mai puțin modul în care am testat asta. În orice facultate, studiul individual este cel mai important. Aici nu ne mai bazăm așa mult pe profesori și aceștia nu își mai impun modul de gândire asupra noastră. Consider că lucrul acesta a fost extraordinar de benefic pentru mine, deoarece am început să cunosc din ce în ce mai bine modul în care trebuie să abordez învățatul. Pe parcursul celor 4 ani de academie, am descoperit foarte multe lucruri despre mine, care m-au ajutat să fiu cât mai eficient în tot ce am făcut. Bineînțeles, am întâlnit profesori extraordinari care m-au ajutat foarte mult, fapt pentru care le sunt recunoscător. Unii profesori de la ATM au văzut chiar un potențial mare în mine, mai mult decât puteam să văd eu, și sper că m-am ridicat la nivelul așteptărilor lor.
Toate alegerile pe care le-am făcut în legătură cu cariera au fost mai mult din curiozitate, dar, în final, s-au dovedit a fi alegerile cele mai bune pe care le puteam face.

A fost șefia de promoție un obiectiv pentru tine stabilit de la început sau a devenit o ambiție pe parcursul studiilor?
A fi șef de promoție nu a fost niciodată un obiectiv pentru mine și nu consider asta drept o realizare extraordinară (am aflat vestea asta cu puțin timp înainte de absolvire și a fost o situație surprinzătoare). Bineînțeles, sunt mândru de mine că am reușit să ajung în acest punct, dar rezultatele academice nu sunt un indicator foarte relevant în viață, și poate nici în plan academic. Pot să zic că am avut și mult noroc la unele materii, dar, în general, am știut ce să punctez în mod special pentru a reuși să iau note cât mai bune. Chiar dacă intuiția a fost importantă, am depus foarte multă muncă pentru a fi cât mai pregătit pentru toate examenele. După cum am spus, perioada de academie a fost o perioadă de cunoaștere a mea pentru mine și încă nu consider că această perioadă s-a încheiat. Cred că încă mai am multe de aflat și sunt curios cât de departe pot merge cu aceasta. Deci… încă nu am idee ce va urma pentru mine.

Cea mai frumoasă amintire din academie? Dar cea mai neplăcută?...
Nu am avut o amintire neplăcută în mod special pe parcursul academiei, dar am avut multe plăcute, cum ar fi prieteniile pe care le-am legat cu cei din jurul meu (colegii de cameră în mod special). Pot să zic că, printre amintirile plăcute, se numără interacțiunile cu un număr foarte mare de oameni speciali din jurul meu, de la care am încercat să iau ce e mai bun. Am participat de asemenea la 2 stagii Erasmus, unul la o universitate civilă din Toulouse și o universitate militară din Varșovia, în care am continuat să cunosc diferite tipuri de oameni.

Care a fost cheia secretă a succesului tău?
Nu știu dacă pot numi succes ceea ce am realizat până acum, căci, pentru fiecare, succesul reprezintă ceva diferit. Dar pot spune că, sinceritatea față de mine și curiozitatea de a afla cât de departe pot să ajung m-au adus în acest punct.. Depindem în permanență de situații care să ne ducă la limită și să ne împingă peste aceasta, deplasând limita mai departe de fiecare dată. Cred că fiecare dintre noi poate să realizeze lucruri extraordinare cu motivația potrivită.
           
Noi îți transmitem felicitări și îți dorim să ai parte de cât mai multe împliniri profesionale!