Maistrul militar principal Nicolae Turmei

Maistrul militar principal Nicolae Turmei de la Batalionul 205 Apărare Antiaeriană ,,General Gheorghe Pîrvulescu" din Craiova este un om cu un dezvoltat simț al datoriei și al respectului pentru uniforma pe care o poartă cu mândrie.
 
Povestea lui începe încă din anii de liceu, când, fiind elev în clasa a X-a, a asistat la o defilare militară. A știut atunci că destinul său este să se alăture celor care apără cu hotărâre țara și valorile sale.
În 2003, Nicolae este admis la Școala militară de maiștri militari și subofițeri. Totuși, pasiunea sa pentru cariera militară îl face să depășească orice obstacol. „𝐴 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑜 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎̆ 𝑔𝑟𝑒𝑎, 𝑑𝑎𝑟 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖 𝑒𝑟𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒”, povestește el despre acea perioadă intensă de formare. După absolvire, primește repartiție la Cluj, unde începe cu adevărat să înțeleagă complexitatea vieții militare. Mutările continue și adaptarea la diferite garnizoane îl pregătesc pentru responsabilitățile care vor veni. În 2010 este dislocat la Slobozia, iar un an mai târziu ajunge la Craiova, unde își găsește locul. „𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑙𝑎 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎 𝑑𝑖𝑛 2011 𝑠̦𝑖 𝑠𝑝𝑒𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒”, spune el cu o liniște interioară care trădează o viață trăită între provocări și stabilitate.
 
Una dintre cele mai semnificative experiențe din cariera sa este misiunea în Polonia, unde a participat la exerciții, alături de partenerii străini. „𝐴 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑜 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑛𝑜𝑢𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑛𝑖”, mărturisește Nicolae. În Polonia, el a descoperit nu doar complexitatea operațiunilor militare internaționale, dar și importanța camaraderiei între aliați. „𝑃𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆, 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑖 𝑙𝑎 𝑡𝑜𝑡 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑠̦𝑖, 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆, 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑡̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑜𝑏𝑠𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒.” Pentru el, această misiune a reprezentat un test de încredere reciprocă și colaborare la cel mai înalt nivel.
Provocarea unei astfel de misiuni a fost faptul că a stat departe de familie. În acel moment, fetița sa avea doar șase ani, iar dorul de casă devine o povară constantă. „𝐺𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆ 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑒𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑎𝑝𝑎̆𝑠𝑎”, recunoaște el.
,,𝐷𝑎𝑟 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑢𝑛 𝑡𝑒𝑠𝑡 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙; 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎̆ 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑢𝑖 𝑖̂𝑛 𝑏𝑎𝑙𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡̦𝑎𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑎 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒. 𝐷𝑒𝑠̦𝑖 𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑢, 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑔𝑎̆𝑠𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑓𝑜𝑟𝑡̦𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑜𝑟."
 
O altă experiență definitorie pentru cariera sa a fost stagiul de pregătire din Coreea, unde a fost instruit pe un nou tip de armament care va intra în dotarea unității. „𝐴 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑓𝑎𝑠𝑐𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑎̆𝑑 𝑐𝑢𝑚 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑣𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒”, povestește Nicolae, conștient de rolul esențial pe care noile echipamente îl vor avea în operațiunile viitoare.
 
În ciuda tuturor provocărilor și a misiunilor dificile, Nicolae găsește o mare satisfacție în a lucra cu noii recruți. „𝐼̂𝑚𝑖 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑖𝑒𝑠𝑐 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑖 𝑛𝑜𝑢 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡̦𝑖, 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑎̆ 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒”, spune el cu un zâmbet cald. În ochii săi, camaraderia este fundația oricărei unități militare. „𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑏𝑎𝑧𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑡𝑎̂𝑛𝑔𝑎 𝑡𝑎, 𝑛𝑢 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑙𝑎 𝑏𝑢𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡.” Pentru Nicolae, succesul în armată se bazează nu doar pe pregătirea tehnică, ci și pe relațiile umane puternice, pe încredere și loialitate.
 
„𝐴𝑚 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒-𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑢𝑓𝑙𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑢𝑏𝑜𝑟𝑑𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑖𝑖”, explică el. De-a lungul anilor, armata s-a schimbat în bine, iar Nicolae observă cu satisfacție evoluția factorului uman. „𝑂𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑔𝑎̆𝑡𝑖𝑡̦𝑖 𝑎𝑐𝑢𝑚, 𝑖𝑎𝑟 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑎 𝑛𝑒 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑙𝑎 𝑏𝑎𝑧𝑎̆ 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑐𝑎𝑚𝑎𝑟𝑎𝑑𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑖𝑝𝑙𝑖𝑛𝑎.”
Pentru Nicolae cariera militară nu este doar o meserie, ci un angajament profund față de țară și față de cei dragi. Fiecare zi în uniformă reprezintă pentru el un pas înainte spre un viitor mai sigur.