Comando la genul feminin

Primăvara bate la porțile anului și cere cu insistență să fie lăsată să intre. Într-o lună martie privită ca o perioadă a reînnoirii, se postulează câteva repere menite să celebreze femeile de pretutindeni. Firave sau puternice, cu zâmbete largi sau reținute, dornice să demonstreze că într-o lume dominată de bărbați, haina militară nu face diferențe. Ca o scurtă demonstrație a ceea ce am afirmat, vă las în continuare plăcerea să o descoperiți, în rândurile de mai jos, pe sublocotenenta Daniela Nicoleta Colceriu, care se pregătește să devină primul comandant al unui pluton comando-alpin, în cadrul Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”.

 A fost sportivă de performanță în cadrul Federației Române de Sanie și Bob, cel mai bun rezultat obținându-l în 2016, când a devenit vicecampioană internațională, la categoria ei de vârstă, la proba de sanie, în Austria. Și poate că viitorul în ceea ce o privește ar fi fost altul, dacă mirajul pe care i l-a creat uniforma în momentul când i-a văzut pe militarii de la Biroul Informare-Recrutare din cadrul Centrului Militar Județean într-o acțiune de promovare a carierei militare nu ar fi îndemnat-o către Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”, pe care l-a absolvit în anul 2020. Apoi, și-a ghidat pașii către Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, specialitatea Vânători de munte, o armă solicitantă atât din punct de vedere psihic, cât mai ales fizic, dar care era mediul în care s-a regăsit cel mai bine. „Nu îmi place sedentarismul, eu sunt o persoană care tânjește după adrenalină și vreau să simt că în fiecare zi fac ceva, că nu duc o viață monotonă. Am intrat prima la Vânători de munte, dar nu știam prea multe despre ce presupune să fii un cavaler al florii de colț, auzisem doar că ei practică alpinismul. Fiind singura fată de la această specialitate, la început, colegii mei au fost mai cârcotași, crezând că nu voi putea face față fizic în marșuri sau la diferite activități. Doar că, după ce în a doua săptămână, la probele fizice, am făcut 55 de flotări în două minute, au venit la mine și mi-au strâns mâna, iar de atunci am construit o legătură profundă de prietenie cu toți vânătorii de munte din promoție” - își amintește sublocotenenta Colceriu.

După o atentă analiză și o amplă imagine asupra tuturor posibilităților pe care le avea în momentul repartiției, și-a creionat un traseu în carieră, cu puncte de referință cât mai exacte. Apoi, în 2024, a luat decizia de a întregi rândurile marii unități ciucane, prima dată în Batalionul 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu”, urmând să facă pasul către marea unitate în scurt timp. Un alt aspect important care a cântărit mult pe talerul balanței pentru această decizie a fost faptul că de loc se trage din județul Harghita. De asemenea, stagiile de practică și modulele de instruire la care a luat parte în unitățile de specialitate au ajutat-o să-și facă o părere despre locul unde ea ar putea să ajungă un profesionist în adevăratul sens al cuvântului.

 „La batalion am stat o perioadă foarte scurtă, din 8 martie până pe 15 aprilie, când am fost detașată în cadrul brigăzii, la compania cercetare, iar la o primă impresie, mi se părea că totul merge foarte bine. Asta pentru că ține, în primul rând, de cât de mult vrei să faci, de cât de bine poți să-ți motivezi oamenii din subordine să ia parte la toate activitățile cu entuziasm, de cât de mare este dorința de a realiza ceea ce îți propui. Soldații și gradații profesioniști cu experiență, care au mulți ani în armată, au lucrat sub mai mulți comandanți de plutoane și există riscul ca să-și formeze prejudecăți. Eu cât am stat la batalion am încercat să schimb această  imagine. Le-am arătat că sunt o persoană motivată, că am inițiativă, că sunt alături de ei. Astfel, le-am câștigat cumva încrederea și ăsta este un aspect foarte important” - povestește Daniela despre primele contacte pe care le-a avut în calitate de comandant de pluton cu militarii din subordine.       
Din luna aprilie 2025 va începe, alături de colegii ei, un modul de pregătire comando de opt săptămâni, cu instructori din cadrul forțelor pentru operații speciale, la sfârșitul căruia vor primi un certificat care să ateste că au terminat cursul și sunt pregătiți să ia parte la această nouă inițiativă. Totodată, în toamnă, la exercițiul brigăzii, „SARMIS-OLT 25”, se vor certifica ca pluton comando-alpin.

„În urmă cu trei luni am fost întrebată dacă îmi doresc și dacă cred că sunt în măsură să conduc acest pluton. Pentru că îmi plac foarte mult provocările și noutatea, pentru că am o personalitate puternică și știu cât sunt de ambițioasă, am spus, fără să stau pe gânduri, DA, deși în mintea mea imaginea cu ce înseamnă comando-alpin nu este foarte clară. Am câteva noțiuni de bază despre comando, deoarece îmi doream să merg la Școala de Instruire a Forțelor pentru Operații Speciale <Burebista> și să urmez un astfel de curs. Acum, am posibilitatea să formez o echipă, să fac ceea ce îmi place alături de militarii pe care îi cunosc și cu care am creat un colectiv bine sudat. Sunt conștientă că mă așteaptă un an 2025 încărcat, până acum, așa s-a și întâmplat. Am început cu o tabără de instrucție la munte iarna, la cabana militară Deluț, care a avut ceva note distinctive, o etapă de pregătire la o intensitate ridicată, cu un nivel de dificultate crescut. Ulterior, am început să ne antrenăm pentru competiția <Edelweiss Raid> din Austria, în Munții Hășmaș și Făgăraș, dar ne-am oprit, pentru că nu am mai primit invitație de participare ” - spune sublocotenenta Colceriu.

Nu vede ca pe un dezavantaj faptul că este femeie, tot timpul încearcă să performeze, să-și îmbunătățească nivelul și să ajungă cât mai sus. Să vezi partea bună a lucrurilor nu este totdeauna ușor, însă Daniela are sentimentul că în ultima vreme i se întâmplă numai lucruri bune și toate îi ies așa cum își dorește, ceea ce denotă încrederea pe care o are în forțele proprii și în cei ce o sprijină la fiecare pas: familia de acasă și cea de la muncă. Pentru că nu putem vorbi doar de simple coincidențe, concluzia este că roadele unei munci asidue ies la suprafață, iar acum le poate culege și se poate bucura de ele.

O provocare pentru militari este modul în care își gestionează viața împărțită, de cele mai multe ori, între familie și carieră. Găsirea unui echilibru nu este deloc ușoară, dar acolo unde există înțelegere, lucrurile vor merge necontenit în direcția corectă. „Eu m-am căsătorit la vârsta de 20 de ani și toată lumea m-a întrebat de ce atât de devreme? Așa cum îmi place stabilitatea la locul de muncă, am aceleași așteptări și de la viața privată. Acum, din ce văd în jurul meu, este într-adevăr foarte dificil să găsești persoana potrivită, care să-ți fie alături toată viața, dar odată ce eu am simțit că soțul meu este ceea ce caut, omul care să înțeleagă ceea ce fac, felul în care sunt, cât de multă implicare am la muncă, nu am stat pe gânduri și am acceptat să ne unim destinele. Totul s-a petrecut spontan, lucrurile au decurs firesc, viața și-a urmat cursul normal pe care, cumva, am reușit noi să i-l imprimăm. Ne-am căsătorit între Crăciun și Revelion, la două luni după ce m-a cerut de nevastă, chiar de ziua mea. Au trecut patru ani de la acel moment și totul funcționează foarte bine între noi. În prezent nu avem copii, dar suntem mulțumiți cu ceea ce trăim. Viețile noastre profesionale sunt asemănătoare și presupun multe perioade în care suntem plecați de acasă. Bineînțeles că nu ne este ușor să stăm departe unul de altul, dar dată fiind conjunctura, profităm de fiecare clipă pe care o petrecem împreună” - se destăinuie Daniela.

De Ziua Internațională a Femeii, mesajul ei pentru reprezentantele sexului frumos din Forțele Terestre este: „Fiți puternice și demonstrați în fiecare zi ceea ce puteți face, confirmând astfel că și în armată este locul nostru, chiar dacă suntem făcute dintr-un alt aluat. Asumați-vă deciziile pe care le luați, fiți conștiente că puteți realiza orice, atât timp cât vă propuneți asta. Genetic nu suntem concepute să rezistăm la fel de mult ca un militar bărbat, dar asta nu înseamnă că nu putem îndeplini sarcinile pe care ei le realizează”.

Își dorește ca la sfârșitul anului să poată spune că tot ceea ce și-a propus pentru 2025 i-a reușit. În profesia militară, pe care toți cei care poartă ținuta și-au ales-o, din convingere sau din oricare alte motive, trebuie să încercăm în fiecare zi să ne punem în valoare calitățile și să ignorăm defectele. Cu toate astea, la un moment dat, fiecare militar este supus greșelii, dar contează foarte mult modul în care depășim aceste situații, mai ales că lucrăm într-un mediu solicitant, cu o mare încărcătură psihică și fizică. Cel mai ușor ar fi dacă am putea lucra doar acolo unde dăm cel mai bun randament, în domeniul în care avem cea mai bună expertiză, doar că, nu de puține ori, preluăm mai multe sarcini, fie din dorința de a ne demonstra nouă sau celor din jur că suntem capabili, fie pentru că nu ne permite conștiința să lăsăm lucrurile neterminate.