Subofițer în devenire

Patru soldați și gradați profesioniști, patru povești diverse. Fiecare dintre ei dispus la concesii, la posibilitatea de a învăța lucruri noi și de a o lua de la capăt. Au vârste și povești diferite, fiecare vine cu sacrificiul său, cu dezamăgirile și reușitele de până acum. Toți însă se bucură de faptul că li s-a ivit oportunitatea ca prin Cursul de formare a subofițerilor în activitate de la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri „Basarab I” să devină cadre militare în Armata României. Sunt conștienți de faptul că urmarea unei cariere a armelor nu este deloc ușoară, dar că este una dintre cele mai frumoase experiențe de care te poți bucura pe parcursul unei vieți trecătoare.

Caporalul Stancu Mircea a fost primul dintre cei patru viitori subofițeri a cărui poveste am avut plăcerea să o aflu. În 2015 a intrat în rândul străjerilor țării, iar la 10 ani distanță s-a hotărât să facă următorul pas în carieră și să acceadă în rândul cadrelor militare. Punctul lui de plecare a fost faptul că avea mai mulți prieteni în sistem, care l-au motivat să aleagă acest drum. Astfel, a ajuns servant trei la bateria salve a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

„După ce am ajuns militar, la 25 de ani, pot spune că viața mi s-a schimbat în bine. Am început să fiu mai respectuos, mai atent la detalii și mai organizat. De asemenea, experiențele prin care am trecut la Brigada de Gardă au fost la început grele, dar ușor-ușor, m-am obișnuit cu programul încărcat și cu misiunile ce s-au desfășurat de multe ori în week-end-uri sau în zilele libere. Îmi place haina militară și cred că este foarte important să mergi la muncă cu plăcere. Am participat la foarte multe evenimente în cariera mea de militar, defilări, primiri de oficialități, și aș enumera aici președinți de stat, înalți demnitari, sau chiar Sanctitatea Sa Papa Francisc” - rememorează câteva activități caporalul Stancu.

Cea mai frumoasă amintire a lui din cariera militară se leagă de vizita suveranului pontif în România, care a avut loc între 31 mai – 2 iunie 2019, unde a purtat drapelul statului Vatican, experință unică pe care se bucură că a putut să o trăiască: „Am avut un sentiment inegalabil, era foarte multă lume, iar atmosfera era de nedescris”.

La SMMMFT își dorește să-și dezvolte cât mai mult calitățile și deprinderile, să învețe cum să fie un lider demn de urmat. I-ar plăcea să se întoarcă înapoi la unitatea de la care a venit, dar nu exclude nicio altă opțiune. Când vorbește despre informațiile de noutate, care i s-au transmis la curs, spune că modulul de leadership a venit ca o noutate pentru el, că este foarte încântat de modul în care instructorii și-au făcut treaba și că mai are multe de învățat.

„Am aflat cum pot să devin un lider bun, un manager și chiar un mentor, aș putea spune. Totodată, acum știu că sunt capabil să conduc o echipă/grupă în câmpul tactic. Una dintre cele mai importante valori pe care o văd la mine, din postura de viitor subofițer, este faptul că sunt protector. Îmi place să ajut pe toată lumea, iar asta este important, deoarece nimeni nu trebuie lăsat în urmă. La rândul meu, m-am bucurat atunci când am fost ajutat sau chiar împins de la spate să-mi depășesc condiția, să ies din zona de confort și să obțin mai multe de la cariera militară” - adaugă Mircea.

Am mai aflat faptul că este absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport, iar unul dintre hobby-urile lui preferate este fotbalul, practicat la nivel de amatori.

Fruntaș Rafailă Simona este militar activ din anul 2019 și a fost încadrată, până la începerea cursului, la Regimentul 52 Artilerie „General Alexandru Tell” din Bârlad. A considerat că acum este momentul să evolueze, că este loc de mai bine, că trebuie să-și pună la încercare abilitățile, să dovedească ceea ce poate și, nu în ultimul rând, să se perfecționeze. Mai mult, a vrut să fie și un exemplu pentru copiii ei, să le arate că nu trebuie să cedeze în fața greutăților, pentru că cel mai important este să vrei să faci un lucru, iar obstacolele se depășesc doar dacă ai voință. Are două fete, de 16 și 12 ani, care o apreciază și o văd ca pe un model de urmat, chiar dacă uneori se mai întâmplă să fie departe de ele.

„Acum, fiind un pic mai mari, s-au adaptat la această situație. Am totală încredere în fetele mele, pe care, puțin câte puțin, le-am format să fie cât mai independente, încă de când erau mici. Uneori nevoia te mai și învață, dar acum ele se descurcă” - povestește fruntaș Rafailă.

 „Mă aflu aici într-o nouă etapă din viață, din cariera pe care am îmbrățișat-o. În momentul de față învățăm cum să ne formăm ca viitori subofițeri, cum să ne tratăm subordonații, cum să conducem o grupă, cum să îi motivăm să își dorească mai mult și cum să devenim exemple pentru ei” - spune Simona.

Ideal ar fi pentru ea să se întoarcă în garnizoana de unde a plecat, acolo unde o așteaptă familia, dar este dispusă să accepte orice provocare i-ar oferi repartiția. Despre prima parte a cursului mărturisește că a avut și bune, și rele, dar că era familiarizată cu ceea ce se întâmplă în sistemul militar și a făcut față cu brio. Poartă în spate experiența acumulată până în acest moment, deprinderile formate, atât fizice cât și intelectuale. Mai adaugă că acum a început să înțeleagă care este diferența dintre un lider și un manager. Se vede a fi un subofițer care nu o să se schimbe foarte mult din punct de vedere al caracterului și își propune să rămână aceeași persoană, deschisă către fiecare. „Voi încerca să ascult părerile fiecăruia în parte, să-i sprijin și să-i ajut, pentru că doar împreună vom putea să formăm o echipă bine sudată” - conchide fruntaș Rafailă.

Soldatul Chiș Ramin provine de la plutonul de poliție militară al Regimentului 46 Sprijin. Din 2023 este militar și spune că, deși a încercat să facă și alte lucruri în viața civilă, nu s-a regăsit pe nicăieri. Cumva, simțea chemarea cazonă, căreia i-a răspuns cu bucurie. Este o fire calmă și nu îi plac lucrurile monotone.
„Din prima zi de instrucție am început să mă regăsesc și, odată cu asta, am descoperit disciplina și valorile militare. Am venit la subofițeri, pentru că nu am vrut să am o traiectorie liniară în armată, vreau să am o carieră cât mai amplă. Din punctul meu de vedere, un subofițer trebuie să dea dovadă, în primul rând, de loialitate și de respect față de valorile militare, iar după, trebuie să fie un bun lider” - se destăinuie soldatul Chiș.

Și pentru el perioada de la Pitești a însemnat posibilitatea de a aprofunda cunoștințele deținute pe partea de pregătire militară. Următoarea etapă, cea de pregătire de specialitate, va fi mai dificilă, pentru că va trebui să învețe cât mai mult din tainele artileriei, specialitatea lui de până acum fiind poliție militară. Lucrul acesta însă nu îl sperie, ci mai degrabă îi stârnește curiozitatea și interesul.

Soldatul Puf Larisa Maria vine de la Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireșoaia” din Sfântu Gheorghe. Și-a ales specializarea administrație, după ce și-a analizat foarte bine abilitățile. Chiar dacă munca în teren îi place, considerând-o atractivă, a optat pentru o armă de sprijin logistic. Vrea să fie omul din umbră al echipei, cea care îi ajută și îi susține pe ceilalți să-și îndeplinească misiunile. Este în armată din noiembrie 2023 și studentă în anul II la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Brașov.

„Am fost atrasă de haina militară de când eram copil, iar acum o port cu demnitate. Prima mea încercare a fost la maiștri militari, dar am picat probele sportive pentru 4 secunde. Am fost dezamăgită de mine, dar soarta a făcut ca, printr-o coincidență, să întâlnesc un cadru militar de la o unitate de vânători de munte, care m-a încurajat să-mi urmez visele și m-a sfătuit să intru în armată ca soldat, pentru că sigur voi avea oportunități de a avansa în carieră. Lucru care s-a întâmplat acum. După ce voi termina facultatea, dacă se va ivi posibilitatea, voi încerca să susțin examenele pentru a deveni ofițer și a-mi îndeplini încă un vis. Aș sfătui orice tânăr să se pregătească, să urmeze cursuri de formare și o facultate” - spune soldat Puf.

După terminarea cursului și-ar dori să se întoarcă printre ”cavalerii florii de colț” și să ia cunoștință cu provocările pe care i le așterne în față noul statut. Și-a ales ca modele de urmat, dintre instructorii școlii, pe plutonierul-major Anca Sevastian și pe sergentul-major Dinescu Alexandru. Despre primul afirmă că este un model complet de luptător, căruia îi place tactica, că este un infanterist adevărat, iar pe cel de-al doilea îl descrie ca având un stil unic de a se face înțeles de toată lumea și că a avut numai lucruri bune de învățat de la el. I-a plăcut, totodată, că a putut să îmbine teoria cu partea practică și că și-a îmbunătățit cunoștințele pe care le avea.

„Văd subofițerul ca fiind un lider, un model de urmat pentru soldații și gradații profesioniști, un bun comunicator, care ține unită echipa. El trebuie să găsească în fiecare persoană punctele forte, să le pună în valoare, dar și punctele slabe, pe care să le înlăture, astfel încât misiunea să fie îndeplinită cu succes” - afirmă Larisa.

Pe cei patru și pe alții care urmează același traseu îi vor aștepta noi provocări, dar bucuria de a progresa, de a depăși anumite bariere, de a reuși vor fi pilonii puternici în susținerea noului drum pe care pășesc acum, cu multă încredere.