De la muzică rock, la sport

De la sunetul tobelor în ritm de rock, până la terenul de antrenament pentru competițiile aplicativ-militare, sublocotenentul Adrian Marcuș dovedește că pasiunea și determinarea pot transforma parcursul unei vieți. Fost percuționist în mai multe trupe de muzică, el conduce astăzi, cu rigoare și inspirație, pregătirea fizică a militarilor din Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”. Povestea lui este o lecție despre autodisciplină, adaptabilitate, autocunoaștere, perseverență și angajament față de uniformă, pentru că a reușit să îmbine armonios muzica, sportul și cariera militară.       

Ofițerul ocupă funcția de șef compartiment educație fizică din luna mai a anului 2022. Înainte de a se dedica pregătirii sportive a „Cavalerilor florii de colț”, a fost subofițer de muzici militare la Corpul 4 Armată Teritorial „Mareșal Constantin Prezan” - premergător Diviziei 4 Infanterie „Gemina” -, din 2006 până în 2021, când a candidat pe unul dintre locurile de școlarizare la Cursul de formare a ofițerilor în activitate, specializarea Educație fizică, filiera indirectă, iar în urma examenelor, a fost declarat admis.

Vorbește apreciativ despre anii petrecuți printre instrumentiștii militari și spune că i-a plăcut foarte mult acea parte a vieții. „Am rămas, în continuare, entuziasmat de muzică. Eu am fost percuționist, sunt pasionat de tobe și nu este o dragoste la care am renunțat. Sper doar să pot duce în paralel sportul și muzica. De altfel, și aici, la Miercurea Ciuc, am mai colaborat cu muzica brigăzii și am participat la câteva concerte de Ziua Muzicilor Militare, în centrul orașului” - se destăinuie Adrian.

Povestea lui a luat actuala turnură prin 2013, când a început să prindă gustul practicării de sporturi, ca parte a unui proces de relaxare și depășire a unei perioade mai tensionate în viața personală. A început să alerge, acest lucru reprezentând o metodă eficientă de a elimina stresul. De aici a mai fost doar un pas până la înscrierea la cross-uri și doparea cu adrenalina concursurilor. Motivat și mai mult de dorința de a performa, a început să-și facă planuri de antrenament, să-și diversifice pregătirea. Undeva prin toamna aceluiași an a început să simtă cu adevărat diferența dintre o viață sedentară și una activă fizic, beneficiile fiind incomensurabile.

„Nu numai că aveam mai multă energie decât cu 10 ani înainte, dar mă simțeam mai bine și din punct de vedere psihic. Calitățile volitive erau mult mai bine antrenate, eram mult mai determinat și disciplinat, inclusiv când studiam individual la instrument. Atunci m-am decis că ar fi timpul să învăț și alte lucruri. Drept urmare, am început să practic artele marțiale cu plutonierul-adjutant Hoble Vasile, care era subofițerul specialist cu pregătirea fizică militară la Divizia 4 Infanterie, un militar deosebit și un sensei cu cinci dani în jiu jitsu. Mi-aduc aminte că l-am întrebat dacă mă poate primi și pe mine la antrenamente, eu neștiind dacă o să-mi placă sau nu acest tip de artă marțială japoneză. După primele două zile de antrenament, m-am dus la Mall și mi-am achiziționat primul meu ghi (denumire pentru kimono-ul purtat în acest sport) și de atunci am rămas practicant de arte marțiale. Luând contact treptat-treptat cu tot mai multe sporturi, mi-am dat seama că asta aș dori să fac. Pot spune că a fost o dragoste, nu la prima vedere, dar o dragoste considerabilă” - povestește sublocotenentul Marcuș modul în care simplele decizii luate corect îți pot transforma viața în bine.

S-a considerat dintotdeauna o persoană autodidactă și a început să caute materiale din care să învețe mai multe despre pregătirea fizică, despre sport. Văzând că multe informații erau contradictorii, a simțit nevoia unui sistem de referință care să îl ajute să se ghideze și din care să poată să învețe să discearnă ce este aplicabil și ce este surplus inutil de date.

„Sunt multe mituri, unele cunoștințe sunt reale, dar majoritatea specialiștilor în domeniu nu au nicio pregătire. Fiind o miză mare, din punctul meu de vedere, vorbesc de sănătatea personală, m-am hotărât să mă înscriu la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității <Babeș-Bolyai> din Cluj-Napoca. În 2015 am început cursurile, pe care le-am finalizat trei ani mai târziu, cu singurul scop de a învăța cât mai multe pentru mine, ca parte a dezvoltării mele umane”.  

A încercat să îmbine muzica și practicarea sporturilor, a cântat cover-uri și piese proprii, în diverse trupe, care abordau genuri diverse de la rock și metal, până la jazz, la un moment dat activând în nu mai puțin de cinci formații, simultan.

„În <Masterpiece> – un band Metallica tribute – am activat șase ani, cu trupa <Muzicanții> cântam cover-uri pe la evenimente. Apoi, ar mai fi câteva trupe de jazz din Cluj-Napoca, ca <Gray Bliss>, care mai prestează și astăzi pe plan local. Mai vreau să adaug că timp de cinci ani, între 2010 – 2015, am colaborat cu <Altar>, am  fost bateristul lor. Cel mai mare festival la care am luat parte împreună cu ei a fost <Stufstock 2010> în Vama Veche” – sintetizează în câteva cuvinte Adrian complexa lui poveste, trecerea de la tobe la muzică rock, succesiune cu mai multe halte în lumea sportului.

În ultimii ani, brigada din Miercurea Ciuc a înregistrat o serie de rezultate pozitive, cum ar fi ocuparea locului I la concursul aplicativ-militar de vară, faza pe Statul Major al Forțelor Terestre, în 2022; locul II, la același concurs, în 2024; iar în 2023 a ocupat ultima treaptă a podiumului. Un merit al acestor reușite este trecut și în dreptul locotenentului Marcuș Adrian. El mărturisește că este bucuros de faptul că, prin constanța arătată, demonstrează că locurile fruntașe nu sunt clasări venite ca urmare a unui cumul de factori sau din noroc, ci are în spate munca, devotamentul, dăruirea și spiritul de sacrificiu al militarilor din lotul sportiv, pe care cu atenție îi selectează din unitățile subordonate și îi antrenează.

„Un sportiv bun se formează în câțiva ani, dar constant împrospătăm lotul cu militari tineri, dornici de afirmare, oameni care practică un sport, în primul rând din pasiune. La nivelul brigăzii gândim un plan de pregătire după modele luate din sportul de performanță. Avem două antrenamente pe zi, suntem atenți la analiza parametrilor fizici, pe care îi dezvoltă fiecare în parte, astfel încât să nu îi băgăm în supra-antrenament. Efortul trebuie dozat cât mai bine, pentru a prinde vârful de formă în perioada concursului. Facem toate aceste lucruri cât mai profesionist cu putință. Ne concentrăm și pe partea de coeziune, să ne înțelegem cât mai bine unii cu alții, chiar dacă provenim de la batalioane diferite, căci, până la urmă, suntem cu toții parte a aceleiași brigăzi. Toate performanțele obținute sunt câștigate ca echipă, individual nu vom putea niciodată să țintim primul loc, dar ca întreg, acest lucru este posibil. Eu cred foarte mult în motivația intrinsecă de stare a fiecăruia în parte. Toți trebuie să fie mândri că fac parte din lotul sportiv, că-și reprezintă structura din care provin și că își depășesesc limitele, devenind niște luptători mai buni ” - spune sublocotenentul Marcuș.

Ultima lui frază mă duce cu gândul la faptul că, de exemplu, cele două probe ale competițiilor aplicativ-militare de vară simulează, nici mai mult, nici mai puțin decât două situații tactice de nivel grupă. La duelul de foc putem vorbi despre o grupă din cinci militari, care este surprinsă de inamic și trebuie, în cel mai scurt timp, să se adăpostească, să ia poziția pentru luptă culcat și să doboare inamicul cât mai rapid. La proba de patrulă, însăși denumirea spune ce anume replică; traseul, ce depășește 10 km, fiind condimentat cu momente tactice la care militarii trebuie să reacționeze cât mai bine.

Revenind la procesul de selecție, locotenentul Marcuș se bucură că poate lucra la unitățile subordonate Brigăzii 61 Vânători de Munte cu militari dedicați muncii lor și că a reușit să determine foști sportivi să se alăture Armatei României: „Am un exemplu foarte elocvent la Batalionul 17 Vânători de Munte «Dragoș Vodă», unde ni s-a alăturat o fată, fostă biatlonistă de performanță, care nu are încă un an de când a îmbrăcat uniforma militară, dar care a fost deja selectată în lotul Statului Major al Forțelor Terestre, ea fiind foarte bine pregătită. În general, oamenii care au făcut sport la un anumit nivel și au ajuns în sistemul militar sunt obișnuiți cu disciplina, au această deprindere deja formată, ceea ce îi ajută foarte mult să se adapteze mediului cazon”.

Un aspect importat al muncii depuse este susținerea pe care a avut-o și o are din partea comenzii marii unități ciucane. I se oferă libertate de acțiune și sprijin, dar i se cere și rezultate, iar acestea nu aveau cum să nu vină în contextul dat. Fiecare loc ocupat pe podium a fost recompensat conform legilor și regulamentelor în vigoare. Nu s-a făcut rabat de la nimic, iar militarii sportivi au înțeles că au condiții propice pentru a atinge performanță.

„Vă dezvălui optica în care este văzută activitatea noastră de către comanda brigăzii: «Dintr-un lot sportiv vei face mult mai repede un pluton sau o grupă de luptători, pentru că ei au alt nivel de pregătire, atât fizic, dar mai ales psihic». Vorbim aici de nivelul emoțional, de calitățile de lider, de moralul pe care l-ar putea avea într-o confruntare pe viață și pe moarte. Un ofițer care a trecut pe la lotul sportiv ani de zile înțelege când un militar își schimbă starea psihică în timpul luptei, știe că se poate comporta diferit” - conchide Adrian, al cărui motto după care se ghidează în sport și în viață sunt vorbele rostite de Pierre de Coubertin: „Ai câștigat continuă, ai pierdut continuă”.

Concursurile militare nu sunt sporturi în sensul tradițional al cuvântului. Sportul profesionist în armată se face la STEAUA BUCUREȘTI, dar militarii care iau parte la întrecerile organizate la nivelul categoriilor de forțe sau în fazele finale pe Statul Major al Apărării se antrenează pentru aceste competiții, testându-și și depășindu-și, constant, limitele. Exersând continuu în diverse situații sau medii își descoperă valorile morale și de luptător, examinându-și, totodată, rezistența invariabilă la stres. În aceste concursuri, la fel ca într-o luptă reală, ambii combatanți își doresc victoria, dar ea va fi de partea celui care este mai bine pregătit.