Sublocotenent Maria Suciu, studentă în anul VI la Institutul Medico-Militar

„Am onoarea să vă salut!
Sunt sublocotenent Maria Suciu, studentă în anul VI la Institutul Medico-Militar din București.

Mă aflu în fața uneia dintre cele mai importante etape din viața unui medic: examenul de rezidențiat. Însă, privind înapoi la acești șase ani de facultate, îmi amintesc cum în anul I, după bucuria admiterii la facultatea dorită, a urmat întrebarea firească: „Și acum?”. Știam că viața nu se rezumă doar la studiile pe care le urmezi, la carieră sau la cât de profesionist ești în ceea ce faci. Simțeam că trebuie să continui ceea ce începusem încă de mică: să mă dezvolt pe multiple planuri, nu doar pe cel profesional.

Părinții m-au îndrumat spre diverse activități extrașcolare încă din copilărie. Acest lucru mi-a oferit un punct de plecare atunci când, în anul I, căutam răspunsuri. Mi se pare esențial ca în orice meserie, dar mai ales în medicină, să ai pasiuni. Iubind folclorul și tradițiile, am descoperit că Bucureștiul poate fi foarte generos, oferindu-mi un colectiv în care am continuat dansurile populare, iar voluntariatul pe ambulanță început în liceu mi-a oferit și aici ocazia de a învăța de la profesioniști ce înseamnă empatia, stăpânirea de sine și respectul față de pacient. M-am bucurat de nenumărate oportunități de dezvoltare: de la workshop-uri pentru abilități practice, la lucrări de cercetare. În același timp, Institutul Medico-Militar mi-a oferit perspective la care nu mă așteptasem: de la participarea la congrese, până la mândria de a fi în detașamentul de defilare la parada de 1 Decembrie.

Însă experiența care m-a schimbat cel mai mult a fost bursa Erasmus, prin care am studiat doi ani în Italia. Acolo nu doar că am găsit răspunsul la întrebarea din anul întâi, dar mi-am descoperit vocea, încrederea și forța interioară. Într-un stagiu în străinătate nu te dezvolți doar profesional. Ești pus în fața unei lumi noi, care nu te cunoaște și căreia trebuie să îi demonstrezi că meriți să fii ascultat și văzut. Departe de tot ce este familiar, înveți să îți recunoști fricile și emoțiile, să ți le asumi și să le folosești ca pe o super-putere. În Italia am învățat că este crucial să știi cine ești înainte de a fi medic; cine ești când pleci din spital, când ești cu prietenii sau cu familia. Am avut norocul să fiu într-un oraș cu o comunitate mare de români, alături de care m-am simțit exact așa cum vreau să fiu și în viitor: am colindat, am cântat cântece patriotice de Ziua Națională, am pictat icoane pe sticlă, toate acestea amintindu-mi de începuturile mele la Brașov și de drumul parcurs de atunci, sub puterea unui vis care a devenit realitate.

Întoarcerea în țară a fost mai ușoară decât credeam că avea să fie. Am regăsit la Institutul Medico-Militar exact ce îmi trebuia, continuând activitatea în corul MeloMed, dovada vie că viitorii medici sunt tineri talentați care pot schimba lumea prin frumos. Am trăit clipe emoționante colindând pacienți, medici, cadre militare și colegi, simțind că medicina este, înainte de toate, despre oameni.

Dragi colegi, actuali sau viitori, îndrăzniți să visați, să încercați, să reușiți sau să eșuați, să iubiți și să trăiți din plin anii de facultate! Sunt unii dintre cei mai frumoși ani ai vieții. Mult succes tuturor în tot ceea ce v-ați propus!”


Foto: Direcția Medicală a Ministerului Apărării Naționale și arhiva personală